Viitorul copiilor, încotro?
Articol editat de Mirabela Afronie, 11 martie 2015, 07:12
La analfabetism, lucrurile sunt clare şi par a fi ca la TBC. Adică, aproape eradicate în perioada comunistă, după 2000 revin virulent. Cu fiecare deceniu, şi vorbim de perioada de după 1989, numărul persoanelor analfabete creşte cu mai multe procente, ceea ce este foarte îngrijorător – de la aproape 4% din populaţie cât se declara la începutul anului 2000 (date din raportul autorităţilor române către UNESCO pentru Conferinţa „Educaţia pentru toţi în Europa şi America de Nord”), la 10% în present, potrivit recensământului realizat în 2011 . Ceea ce înnseamnnă că aproape două milioane de români nu ştiu să scrie şi să citească (potrivit recensământului din 2011, România are o populaţie de 19.042.936 de persoane). Dacă adaugăm şi analfabetismul funcţional, în jur de 40-45%, atunci putem spune, fără nicio exagerare, că România are cam zece milioane de analfabeţi şi semi-analfabeţi.
Cele mai elocvente rezultate privind analfabetismul funcţional ne sunt date chiar de către deja cunoscuta testare PISA.
În 2009, anul în care s-au publicat ultimele rezultate ale testării PISA, „aproximativ unul din cinci elevi în vârstă de 15 ani din ţările UE avea dificultăţi la învăţarea după materiale tipărite. Doar în Belgia (Comunitatea flamandă), Danemarca, Estonia, Polonia, Finlanda şi Norvegia numărul elevilor cu rezultate slabe se situa în jurul valorii de 15% sau mai puţin (valoare care constituie un obiectiv European pentru anul 2020). Ponderea elevilor cu dificultăţi la citire înregistra valori deosebit de ridicate în Bulgaria şi România (aproximativ 40%)“, se spune în „Predarea citirii în Europa: contexte, politici şi practici”, document publicat de Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură Eurydice.
Alături de sărăcie, ca motiv al analfabetismului sau abandonului şcolar ar trebui amintite şi cauzele de ordin cultural şi social, dar şi cele de lipsă de valori în societate. Când pe la televiziuni se promovează tot felul de aşa-numite vedete, exemple feminine sau masculine, care au reuşit să acceadă pe scara socială şi au ajuns la un nivel financiar de invidiat doar din considerentul că s-au „orientat” nu nu trebuie să mire că apetitul pentru şcoală este în scădere alarmantă. Practic, copiii nu mai sunt îndemnaţi să meargă la şcoală, nu mai este promovată valoarea potrivit căreia dacă îţi educi copiii atunci aceştia pot avea succes în viaţă. Apoi, dacă provine dintr-o familie în care părinţii au un nivel foarte scăzut de educaţie, coroborat cu un grad mare de sărăcie, şansele ca acel copil să rămână analfabet sunt de aproape 100%. Că lipsa de carte este însă o piedică uriaşă în viaţă este prea puţin conştientizat de mulţi părinţi şi viitorul multor copii este ruinat din start.
Rezultatele înregistrate la simularea evaluării naţionale din acest an în Caraş-Severin de exemplu, vin să întărească aceste statistici : Note peste 5 au luat doar 42,3% dintre elevii care au participat la acest test. La română au luat notă de trecere 65,2% (adică 6 elevi din 10) , iar la matematică doar 32% ( adică 3 din 10 elevi).
Şi atunci se pune întrebarea: Viitorul copiilor, încotro?
