Școli, spitale sau biserici
Articol editat de Mirabela Afronie, 11 februarie 2015, 06:00
De ani buni ni se prezintă, dramatic o statistică plină de semnificație. 18.300 biserici, doar 4700 școli generale și 425 spitale. Potrivit celor mai recente date ale Institutului Național de Statistică, există 4700 de unități de învățământ și 425 de spitale. Aceeași sursă precizează că din cifra totală de 18.400 de biserici, 10.580 sunt biserici parohiale aparținând cultului majoritar ortodox, raportate la un număr de 13.709 localităţi.
Școli, spitale, biserici. Copii, bolnavi și “demoni”. Emoții, sentimente, ură. Enumerația, punerea la un loc a acestor două “domenii prioritare” cu un al treilea element, străin priorităților omului modern, progresist, are aerul aparent al unei curățenii, al unei debarasări de o povară a trecutului, a ignoranței. Dar, în fapt, această enumerare este fondată pe iraționalitate și ignoranță.
În ultimii 5 ani biserica a rămas, din instituțiile fundamentale ale statului, pe primul loc în încrederea populației României, undeva la 70 la sută. Cu toate eforturile bisericii de a câștiga noi dimensiuni – cum este cea socială, la orfelinate, școli, spitale, lucrează în acest domeniu al solidarității colective.
Un număr semnificativ de biserici sunt de fapt, capele în instituțiile de stat și în mănăstiri. Capelele sunt camere transformate în biserici, dar care nu au fost construite anume pentru a fi biserici. 322 sunt capele parohiale, 561 în instituții de stat, 245 capele și paraclise mănăstirești. În total 1.128. Asta numai în cazul Bisericii Ortodoxe. Dar numărul “enorm” din comparația plină de grijă, reprezintă numărul tuturor locașurilor de cult ale tuturor cultelor
Cu toate acestea, oamenii au devenit mai exigenți față de biserică. Pe de altă parte, sentimentul religios pe care îl contabilizează sociologii noștri la 95 la sută dintre oameni, nu a scăzut deloc. Acesta aproape că a crescut și există și o explicație: credința în Dumnezeu este o compensare și o plasă de siguranță față de ceea ce se întâmplă în viața socială, pentru riscurile pe care oamenii trebuie să le gestioneze. Oamenii sunt tot mai deznădăjduiți, tot mai disperați și sunt lăsați singuri și găsesc refugiu în biserică și în Dumnezeu. Pe de altă parte, observăm și alte mutații care au apărut în ultima vreme: încrederea în biserică este datorată în mare măsură și faptului că o mare parte din populație este tot mai îmbătrânită. Pe de altă parte, există și diversificarea religiei în România, apariția unor biserici neo-protestante, mutația care s-a produs în 1990, dinspre zona bisericii ortodoxe înspre zona greco-catolică, iar această diversitate crește cumva și încrederea în biserici. Ne aflăm la un nivel de comportament și de credință, pe primele locuri în Europa, la cifrele care sunt declarate în România pentru biserică și pentru comportament religios.
La un salariu mediu brut de 2.200 RON, contribuția anuală a fiecărui salariat din România pentru sănătate este în medie 1.400 RON. Prin comparație, cei 0.2% din impozit, corespunzători procentului din buget alocat către culte, este de doar 80 RON pe an. Adică un cetățean plătitor de taxe contribuie cu de 18 ori mai mulți bani către sănătate.
În cele aproximativ 4700 de școli generale învață aproximativ 2.144.000 de copii cu vîrste între 5-15 ani. Adică aproximativ 450 de copii pe școală. Cum în România există 72283 săli de clasă în școlile generale, reiese că există în medie 15 clase pe școală și 30 de elevi într-o clasă. O situație mai mult decît normală.
Prin comparație, în Romînia există o biserică ortodoxă la fiecare 1450 de credincioși. De 3 ori mai mult decât numărul de copii dintr-o școală.
Comparația biserici-școli-spitale este repetată iar și iar ca motiv pentru problemele de zi cu zi ale omului simplu. Numărul de biserici este, oare, cauza sărăciei, o lipsei de educație, a stării precare a sistemului de sănătate?
