„Nu ştii, te învăţăm; nu poţi, te ajutăm; nu vrei, te obligăm”
Articol editat de Mirabela Afronie, 21 iulie 2015, 06:37
Celebra expresie îi aparţine nimănui altcuiva decât lui Vladimir Ilici Lenin şi nu credeam că ar mai putea fi actuală în zilele noastre. În România există peste 6 milioane de salariaţi, cu taxe plătite la zi; există de asemenea, mii de locuri de muncă vacante, pe care nu se grăbeşte nimeni să le ocupe. „Slujba asta nu-i de nasul meu”; „Nu am făcut şcoală pentru aşa ceva”, „Decât să muncesc pe degeaba, mai bine stau degeaba”. Sunt câteva expresii des întâlnite, venite din partea unora care toată viaţa nu au făcut nimic, sau mai nimic acasă. Din dorinţa de a-i asigura „puiului” tot confortul şi toate condiţiile pentru a învăţa, ne trezim că avem nişte tineri şi nu numai, care nu vor să muncească; care nu ştiu ce e greul, ce e foamea, ce înseamnă responsabilităţile. Degeaba există posturi vacante; degeaba angajatorii asigură masă, casă, bonuri, transport, asigurări de sănătate, prime şi alte avantaje, numărul doritorilor e destul de mic spre deloc. Mulţi preferă să stea tot cu mama şi cu tata, sau aşteaptă să vină soţia din ţările vestice cu mia de euro câştigată cu trudă după o lună de moşi şi babe. Împărţită la doi, suma este echivalentul a două salarii – soţ, soţie în România, iar familia nu ar mai fi destrămată Dar de ce, dacă se poate şi altfel. Şi atunci să nu dau dreptate vorbelor lui Ilici, care spunea: „Nu poţi – te ajutăm; nu ştii – te-nvăţăm; nu vrei – te-obligăm”. Dar degeaba îi înveţi, degeaba îi ajuţi, dacă nimeni nu-i obligă să…muncească.
