Meserii pe cale de dispariţie
CIZMAR
De la una dintre cele mai populare meserii, cizmăria a ajuns astăzi să fie practicată doar de vechii meşteşugari. Bătrânii, însă, pier pe rând şi odată cu ei şi o meserie de care oamenii par prea puţin interesaţi.
În judeţul Caraş-Severin meşterii pantofari sunt pe cale de dispariţie. Din ce în ce mai multe cooperative şi ateliere au lacăte pe uşi, pentru că în ziua azi piaţa este dominată de producţia în serie, mai ieftină şi la îndemâna oricui. Dar chiar şi aşa, mai există câţiva cizmari care încearcă să ducă mai departe această îndeletnicire.
Domnul Frim din Reşiţa este un astfel de exemplu. De mai bine de 37 de ani este pantofar şi îşi practică meseria la fel ca în prima zi – cu mult drag şi entuziasm. Un singur lucru îl întristează: că prea puţini oameni mai sunt interesaţi de acest meşteşug. În acelaşi atelier am întâlnit şi un ucenic. Deşi are doar 37 de ani, Fănică Ibănişteanu a visat de mic copil că se va face pantofar. Acum nu ar înlocui această meserie cu nicio funcţie importantă.
Tehnologia avansează, iar oameni sunt de părere că investiţia în repararea lucrurilor deteriorate nu mai reprezintă un câştig. În ziua de astăzi este mult mai practic să înlocuieşti vechiul obiect cu unul nou. La fel şi în cazul încălţămintei.
Articol editat de Alin Datcu, 17 iulie 2015, 06:07
Meseria de ceasornicar a fost cândva una dintre cele mai bine plătite, la fel ca şi aceea de cizmar, electronist, depanator de televizoare, tocilar, reparator de umbrele sau confecţioner de chei. Pe vremea părinţilor şi bunicilor, meseriaşii le practicau în pieţe, pe străzi sau în atelierele Cooperativei meşteşugăreşti şi aveau mereu clienţi. Astăzi, aceste îndeletniciri sunt pe cale de dispariţie. Nimeni nu mai doreşte să înveţe aceste meserii. De ce?
CIZMAR
De la una dintre cele mai populare meserii, cizmăria a ajuns astăzi să fie practicată doar de vechii meşteşugari. Bătrânii, însă, pier pe rând şi odată cu ei şi o meserie de care oamenii par prea puţin interesaţi.
În judeţul Caraş-Severin meşterii pantofari sunt pe cale de dispariţie. Din ce în ce mai multe cooperative şi ateliere au lacăte pe uşi, pentru că în ziua azi piaţa este dominată de producţia în serie, mai ieftină şi la îndemâna oricui. Dar chiar şi aşa, mai există câţiva cizmari care încearcă să ducă mai departe această îndeletnicire.
Domnul Frim din Reşiţa este un astfel de exemplu. De mai bine de 37 de ani este pantofar şi îşi practică meseria la fel ca în prima zi – cu mult drag şi entuziasm. Un singur lucru îl întristează: că prea puţini oameni mai sunt interesaţi de acest meşteşug. În acelaşi atelier am întâlnit şi un ucenic. Deşi are doar 37 de ani, Fănică Ibănişteanu a visat de mic copil că se va face pantofar. Acum nu ar înlocui această meserie cu nicio funcţie importantă.
Tehnologia avansează, iar oameni sunt de părere că investiţia în repararea lucrurilor deteriorate nu mai reprezintă un câştig. În ziua de astăzi este mult mai practic să înlocuieşti vechiul obiect cu unul nou. La fel şi în cazul încălţămintei.
BIJUTIER
Dacă în trecut bijutierii erau oameni apreciaţi, iar meseria lor era practicată şi căutată, astăzi această îndeletnicire este pe cale de dispariţie. Cornelia Mănăilă este unul dintre cei mai vechi bijutieri din judeţul Caraş-Severin. De aproape 30 de ani este meşter în prelucrarea aurului. Din mâinile iscusite ale femeii au ieşit mii de bijuterii frumoase, deşi meseria pe care o practică necesită răbdare, atenţie şi multă pricepere.
Cei care cred că pentru bijuterie este nevoie de multă răbdare şi fineţe, ştiu doar pe jumătate ce înseamnă acest meşteşug. Ca orice meserie, are şi o parte riscantă, pe care puţini oameni o cunosc. Pe lângă faptul că îşi strică vederea de-a lungul timpului, bijutierii lucrează cu substanţe periculoase, care le pun în pericol sănătatea. Şi pentru că profitul unei asemenea afaceri nu este atât de mare cum s-ar crede, aceşti meşteşugari sunt pe cale de dispariţie.
