[FOTO]Compasiunea nu înseamnă doar cuvinte

După o anumită vârstă mai toţi avem obiceiul să părem matusalemici măcar atunci când e vorba de evenimentele pe care le-am trăit şi trecut. Dacă e să depănăm, am supravieţuit unui cutremur, ne-a plouat aproape în fiecare an, dar ciudat apoi ne-au lovit secetele deşertice. Am privit spre cer,  i-am mulţumit Divinităţii că a dat să ne naştem, sau să locuim, în această zonă geografică, unde parcă cineva ne mângâie pe creştet nelăsându-ne să trecem prin stihiile naturii care câteodată uită să ne fie prietenă. Am aşteptat primăvara şi am visat-o şi verde şi albastră, dar n-a fost să fie altceva decât apă, o apă potrivnică, duşmănoasă, care a spălat ogoare şi a luat vieți. Am scăpat din nou destul de bine, dar nefericirea a făcut ca Europa să aibă neşansa să trăiască vremuri grele. Ne aminteam de anii ce au trecut şi stihiile ce i-au însoţit, dar acum am văzut la televizor că Serbia şi Bosnia-Herţegovina, au ajuns în câteva zile mai rău decât după războaiele ce i-au învrăjbit. Morţi, sinistraţi, orfani, animale dispărute, case distruse, foamete şi sete, zile de doliu, oricum totul la o scară mult mai mare decât suntem noi informaţi. Popor slav, despre ei un istoric al Romei antice spunea că nu se supun unui singur om, ci din vechime îşi duc viaţa sub conducerea poporului întreg, din care pricină la ei foloasele şi nenorocirile sunt suportate de toţi deopotrivă. Aşa a fost şi în aceste zile, dar natura e supremă şi i-a învins. Am privit, ne-am revenit din uimire şi am făcut gestul cel mai simplu pe care trebuie să-l facă oamenii pentru oameni, să încerce să ajute.
În veşnica veghe în care Radio România Reşiţa se află, ne-am adunat, ne-am sfătuit şi am căutat să facem ceva, altceva decât să ne folosim de cuvinte. Cuvintele sunt un sprijin, dar nu ţin de foame şi nici de sete, aşa că soluţia era una singură: exemplul personal şi continuarea alături de Episcopia Caransebeşului a campaniei „Ajută ca să ajut”.
Astăzi discuţia pe care vrem să o purtăm este una legată de modul în care fiecare dintre Dumneavoastră, doreşte să se alăture ajutorării vecinilor noştri, ba chiar unora a neamurilor de peste graniţă.
Putem timp de 2 ore să căutăm soluţii, să încercăm să vă spunem din ceea ce ştim cum puteţi ajuta. Radio România Reşiţa,  prin colegii mei, m-au lăsat pe mine astăzi să folosesc cuvintele pentru a mobiliza deasupra lor, iar  caravana noastră liliputană va pleca spre Serbia chiar în timpul acestei emisiuni, cu apă, conserve şi pâine.
Nu uitaţi că Radio România Reşiţa este ascultat  în Banatul sârbesc, deci să facem, nu doar să promitem.

Un calcul simplu: 1 Euro=~4,5 lei=5 litri de apă potabilă=o viaţă salvată[poll id=”123″]

Articol editat de Mirabela Afronie, 24 mai 2014, 13:25

După o anumită vârstă mai toţi avem obiceiul să părem matusalemici măcar atunci când e vorba de evenimentele pe care le-am trăit şi trecut. Dacă e să depănăm, am supravieţuit unui cutremur, ne-a plouat aproape în fiecare an, dar ciudat apoi ne-au lovit secetele deşertice. Am privit spre cer,  i-am mulţumit Divinităţii că a dat să ne naştem, sau să locuim, în această zonă geografică, unde parcă cineva ne mângâie pe creştet nelăsându-ne să trecem prin stihiile naturii care câteodată uită să ne fie prietenă. Am aşteptat primăvara şi am visat-o şi verde şi albastră, dar n-a fost să fie altceva decât apă, o apă potrivnică, duşmănoasă, care a spălat ogoare şi a luat vieți. Am scăpat din nou destul de bine, dar nefericirea a făcut ca Europa să aibă neşansa să trăiască vremuri grele. Ne aminteam de anii ce au trecut şi stihiile ce i-au însoţit, dar acum am văzut la televizor că Serbia şi Bosnia-Herţegovina, au ajuns în câteva zile mai rău decât după războaiele ce i-au învrăjbit. Morţi, sinistraţi, orfani, animale dispărute, case distruse, foamete şi sete, zile de doliu, oricum totul la o scară mult mai mare decât suntem noi informaţi. Popor slav, despre ei un istoric al Romei antice spunea că nu se supun unui singur om, ci din vechime îşi duc viaţa sub conducerea poporului întreg, din care pricină la ei foloasele şi nenorocirile sunt suportate de toţi deopotrivă. Aşa a fost şi în aceste zile, dar natura e supremă şi i-a învins. Am privit, ne-am revenit din uimire şi am făcut gestul cel mai simplu pe care trebuie să-l facă oamenii pentru oameni, să încerce să ajute.
În veşnica veghe în care Radio România Reşiţa se află, ne-am adunat, ne-am sfătuit şi am căutat să facem ceva, altceva decât să ne folosim de cuvinte. Cuvintele sunt un sprijin, dar nu ţin de foame şi nici de sete, aşa că soluţia era una singură: exemplul personal şi continuarea alături de Episcopia Caransebeşului a campaniei „Ajută ca să ajut”.
Astăzi discuţia pe care vrem să o purtăm este una legată de modul în care fiecare dintre Dumneavoastră, doreşte să se alăture ajutorării vecinilor noştri, ba chiar unora a neamurilor de peste graniţă.
Putem timp de 2 ore să căutăm soluţii, să încercăm să vă spunem din ceea ce ştim cum puteţi ajuta. Radio România Reşiţa,  prin colegii mei, m-au lăsat pe mine astăzi să folosesc cuvintele pentru a mobiliza deasupra lor, iar  caravana noastră liliputană va pleca spre Serbia chiar în timpul acestei emisiuni, cu apă, conserve şi pâine.
Nu uitaţi că Radio România Reşiţa este ascultat  în Banatul sârbesc, deci să facem, nu doar să promitem.

Un calcul simplu: 1 Euro=~4,5 lei=5 litri de apă potabilă=o viaţă salvată[poll id=”123″]

(Gelu Ardeleanu)