Vrem sau nu vrem să…muncim?

Articol editat de Mirabela Afronie, 18 septembrie 2015, 10:05

Aceasta-i întrebarea: vrem sau nu vrem să muncim? O întrebare legitimă în contextul în care multă lume se vaită că nu are un loc de muncă, în timp ce există firme care caută forţă de muncă şi…nu găsesc. Perioada comunistă ne-a învăţat că indiferent de locul de muncă pe care l-am avut, indiferent de cât de mică era leafa, tot puteam să facem un concediu în fiecare an şi tot aveam ce să punem zi de zi pe masă, mai bun sau mai puţin bun, dar aveam ce. Acum lucrurile s-au schimbat. Din salariul minim pe economie, pe care îl oferă majoritatea angajatorilor, abia dacă ajungi să îţi plăteşti dările către stat: întreţinere la bloc, lumină, căldură, apă, mai un abonament la TV şi telefon şi …gata banii. Cu ce să acoperi cheltuielile de transport, la şi de la serviciu, mâncarea, hainele, un suc ori o prăjitură? Iar dacă în loc de „vai de mine” spui „vai de noi”, adică dacă eşti căsătorit şi mai ai şi un copil….

 E corectă oare afirmaţia „decât să muncesc degeaba, mai bine stau degeaba” ? Mulţi dintre cei care stau „degeaba” nu stau şi „pe degeaba”, adică mai au un ajutor minim garantat şi plătit de stat, mai au o indemnizaţie, mai au ceva, pentru că altfel nu se explică. Nu se explică de ce firmele nu găsesc muncitori, nu se explică de ce la ţară nu vine nimeni să dea cu sapa, deşi se oferă 100 de lei pe zi, mâncare, băutură şi ţigări. Preferă să stea…degeaba.

Încurajează oare statul…statul degeaba? E drept că sunt şi familii care au nevoie de ajutor şi oricât s-ar strădui singuri nu se descurcă. E adevărat că sunt şi oameni bolnavi, care ar vrea să muncească dar nu pot din cauza sănătăţii şubrezite. Dar e la fel de adevărat că sunt persoane apte de muncă ce pur şi simplu sunt alergice la acest cuvânt: MUNCĂ.

Cine are până la urmă dreptate? Cei care vor să muncească dar nu pe o retribuţie care nu le permite să trăiască decent sau statul care sprijină nemunca unor oameni ce nu pot să muncească, printre care se strecoară şi cei care NU vor să muncească?

Când eşti la început de carieră şi pentru prestaţia muncii tale ţi se oferă câteva sute de lei, iar în fruntea obştii sau a ţării afli că sunt oameni care nu se dau jos din pat pentru mai puţin de 50.000 de euro – zilnic…parcă îţi piere cheful şi de muncă şi de viaţă.

(Dan Agache)

Foto: ziare.com