Turismul de ….. caniculă!
Avem o ţară minunată. O recunoaştem şi noi, cu chiu cu vai, după ce turiştii străini ne-au descoperit-o. Noi…eram prea ocupaţi cu politica. Înainte mai eram preocupaţi şi cu fotbalul, dar între timp… ne-a trecut.
Doamne dar ce frumuseţi avem. Avem ieşire la Marea Neagră, cu o salbă de staţiuni: Mamaia, Eforie, Jupiter, Saturn şi alte planete. La fel ca şi multe dintre vechile şi actualele hoteluri, de pe altă planetă. Avem valuri, avem bere rece, avem comercianţi care au băut apă după Făt Frumos din poveste. Fac ăştia în 3 luni câţi alţi comercianţi în 3 ani. Acum nu ştiu dacă plătesc şi la stat câte ceva; dar asta nu e treaba mea. Acesta se cheamă turism estival.
Avem o serie de mânăstiri, unele ctitorite de domitorii neamului cu sute de ani în urmă: Putna, Agapia, Moldoviţa, Cozia ori Cernica, sunt doar câteva din cele peste 400 existente pe teritoriul românesc. Reculegere, pioşenie, picturi şi culori celebre, miros de tămâie şi dorinţa credincioşilor de iertare a păcatelor; nu de alta dar la acest capitol stăm bine. Aveeeeem, de nu le putem duce. Dacă am putea să le exportăm, păcatele desigur, ne-am achita datoria externă şi am mai rezolva şi problema infrastructurii. Se duc oamenii cu miile; stau la rând, se roagă, aprind lumânări… Acesta e turismul ecumenic.
Muzeele sunt de asemenea de interes în posibilele rute estivale şi în acest caz vorbim de turim cultural. Ar mai fi: turismul de aventură, agroturismul, eco-turismu, turismul cultural, educaţional, turismul extrem, curativ, cel medical, turismul sportiv sau cel de pelerinaj. Sunt doar o parte dintre tipurile de turism ce pot fi practicate, doar dacă există o afinitate pentru unul sau altul din domeniile vizate.
La toate acestea aş mai adăuga unul, din ce în ce mai practicat în special de cei de vârsta a 3-a, care spre deosebire de celelalte nu necesită echipament, costuri sau pregătiri speciale: turismul de caniculă. Cum, nu aţi mai auzit de aşa ceva? Nici nu aveaţi cum, pentru că el se practică în mediul urban cu precădere, e mai puţin dezvoltat, iar turiştii de caniculă nu recunosc în ruptul capului că îl practică. Despre ce este vorba: se iau unul sau doi pensionari de preferinţă, dar se acceptă şi persoane suferinde de tensiune sau boli de inimă şi în zilele toride cum e aceasta în care meteorologii anunţă temperaturi în pragul codului roşu, se plimbă prin marile magazine care au instalaţii de aer condiţionat. Singurul achipament obligatoriu e coşul de cumpărături. Poate i-aţi zărit, dar nu i-aţi recunoscut; se plimbă de la un raft la altul, verifică preţurile, termenele de expirare ale produselor, discută şi compară cu ce au văzut în alte magazine, se reîntorc la primele rafturi şi tot aşa preţ de două ore. La ieşire, la casă, au în coş doar o eugenia, sau două mere, dar sunt liniştiţi, relaxaţi şi ceea ce e cel mai important sunt…răcoriţi. Nici nu au cum să fie altfel, poate doar puţin supăraţi că trebuie să se mute la alt magazin prin zăpuşala de afară. S-ar duce acasă, dar parcă acolo e şi mai cald. Se mai ascund prin parcuri, mai stau preţ de 10 – 15 minute, după care nu rezistă tentaţiei şi iar intră într-un magazin climatizat. Da, acesta este turismul canicular, care se adaugă astfel unei liste foarte lungi de tipuri de turism ce se practică şi în ţara noastră.
Acum să ne înţelegem: departe de mine gândul de a combate acest tip de petrecere a zilelor tirode. Nu toţi îşi permit o instalaţie de aer condiţionat acasă; nu toţi au aşa ceva prin birouri, la locul de muncă, aşa că românul, fire descurcăreaţă, se adaptează repede şi profită de avantajul terenului: E cald tare afară, hop în super market să ne răcorim.
Eu stau şi mă întreb însă: cei ascunşi pentru o vreme, la mititica, se plâng şi ei de cald? Or avea şi ei magazine cu aer condiţionat, sau simplu fapt că sunt la răcoare îi mai…răcoreşte? Nu ştiu şi oricum nu prea contează. Important ar fi, cred să omologăm acest nou tip de turism, cel canicular. Poate facem nişte pliante şi le împărţim prin Africa, nu de alta, dar am auzit că acolo e cald foarte cald aproape tot anul, nu doar câteva zile ca la noi. Şi nu ştiu cum ar fi mai bine să procedăm: aducem turiştii la noi, sau deschidem o reţea de magazine climatizate la ei acasă?
(Dan Agache)
Articol editat de Daiana Rosca, 7 iulie 2015, 13:22
Avem o ţară minunată. O recunoaştem şi noi, cu chiu cu vai, după ce turiştii străini ne-au descoperit-o. Noi…eram prea ocupaţi cu politica. Înainte mai eram preocupaţi şi cu fotbalul, dar între timp… ne-a trecut.
Doamne dar ce frumuseţi avem. Avem ieşire la Marea Neagră, cu o salbă de staţiuni: Mamaia, Eforie, Jupiter, Saturn şi alte planete. La fel ca şi multe dintre vechile şi actualele hoteluri, de pe altă planetă. Avem valuri, avem bere rece, avem comercianţi care au băut apă după Făt Frumos din poveste. Fac ăştia în 3 luni câţi alţi comercianţi în 3 ani. Acum nu ştiu dacă plătesc şi la stat câte ceva; dar asta nu e treaba mea. Acesta se cheamă turism estival.
Avem o serie de mânăstiri, unele ctitorite de domitorii neamului cu sute de ani în urmă: Putna, Agapia, Moldoviţa, Cozia ori Cernica, sunt doar câteva din cele peste 400 existente pe teritoriul românesc. Reculegere, pioşenie, picturi şi culori celebre, miros de tămâie şi dorinţa credincioşilor de iertare a păcatelor; nu de alta dar la acest capitol stăm bine. Aveeeeem, de nu le putem duce. Dacă am putea să le exportăm, păcatele desigur, ne-am achita datoria externă şi am mai rezolva şi problema infrastructurii. Se duc oamenii cu miile; stau la rând, se roagă, aprind lumânări… Acesta e turismul ecumenic.
Muzeele sunt de asemenea de interes în posibilele rute estivale şi în acest caz vorbim de turim cultural. Ar mai fi: turismul de aventură, agroturismul, eco-turismu, turismul cultural, educaţional, turismul extrem, curativ, cel medical, turismul sportiv sau cel de pelerinaj. Sunt doar o parte dintre tipurile de turism ce pot fi practicate, doar dacă există o afinitate pentru unul sau altul din domeniile vizate.
La toate acestea aş mai adăuga unul, din ce în ce mai practicat în special de cei de vârsta a 3-a, care spre deosebire de celelalte nu necesită echipament, costuri sau pregătiri speciale: turismul de caniculă. Cum, nu aţi mai auzit de aşa ceva? Nici nu aveaţi cum, pentru că el se practică în mediul urban cu precădere, e mai puţin dezvoltat, iar turiştii de caniculă nu recunosc în ruptul capului că îl practică. Despre ce este vorba: se iau unul sau doi pensionari de preferinţă, dar se acceptă şi persoane suferinde de tensiune sau boli de inimă şi în zilele toride cum e aceasta în care meteorologii anunţă temperaturi în pragul codului roşu, se plimbă prin marile magazine care au instalaţii de aer condiţionat. Singurul achipament obligatoriu e coşul de cumpărături. Poate i-aţi zărit, dar nu i-aţi recunoscut; se plimbă de la un raft la altul, verifică preţurile, termenele de expirare ale produselor, discută şi compară cu ce au văzut în alte magazine, se reîntorc la primele rafturi şi tot aşa preţ de două ore. La ieşire, la casă, au în coş doar o eugenia, sau două mere, dar sunt liniştiţi, relaxaţi şi ceea ce e cel mai important sunt…răcoriţi. Nici nu au cum să fie altfel, poate doar puţin supăraţi că trebuie să se mute la alt magazin prin zăpuşala de afară. S-ar duce acasă, dar parcă acolo e şi mai cald. Se mai ascund prin parcuri, mai stau preţ de 10 – 15 minute, după care nu rezistă tentaţiei şi iar intră într-un magazin climatizat. Da, acesta este turismul canicular, care se adaugă astfel unei liste foarte lungi de tipuri de turism ce se practică şi în ţara noastră.
Acum să ne înţelegem: departe de mine gândul de a combate acest tip de petrecere a zilelor tirode. Nu toţi îşi permit o instalaţie de aer condiţionat acasă; nu toţi au aşa ceva prin birouri, la locul de muncă, aşa că românul, fire descurcăreaţă, se adaptează repede şi profită de avantajul terenului: E cald tare afară, hop în super market să ne răcorim.
Eu stau şi mă întreb însă: cei ascunşi pentru o vreme, la mititica, se plâng şi ei de cald? Or avea şi ei magazine cu aer condiţionat, sau simplu fapt că sunt la răcoare îi mai…răcoreşte? Nu ştiu şi oricum nu prea contează. Important ar fi, cred să omologăm acest nou tip de turism, cel canicular. Poate facem nişte pliante şi le împărţim prin Africa, nu de alta, dar am auzit că acolo e cald foarte cald aproape tot anul, nu doar câteva zile ca la noi. Şi nu ştiu cum ar fi mai bine să procedăm: aducem turiştii la noi, sau deschidem o reţea de magazine climatizate la ei acasă?
(Dan Agache)
sursă foto: www.cotidianul.ro
