Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!

Articol editat de Daiana Rosca, 8 octombrie 2015, 14:09

Cred că după principiul „Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim”, se ghidează şi spuma – spumelor, intelectualii – intelectualilor, aleşii – aleşilor din România. Bănuiesc că aţi sesizat despre cine vorbesc: Prea onoraţii, nobilii şi responsabilii noştri parlamentari, strânşi câtă frunză şi iarbă pe statele de plată ale celor două Camere şi mai puţini pe la şedinţe, întruniri şi plen.

După ce şi-au votat creşteri de salarii, reprezentanţii neamului vor şi pensii speciale. Până la urmă nu ar fi nimic rău în a vrea, atâta doar că la ei dorinţa e lege şi ce visează noaptea, votează ziua şi treaba e rezolvată. O, ce bine ar fi să pot să-mi dau şi eu o creştere salarială, nu mare, măcar un 50% acolo, de pe o zi pe alta.

Aleşii noştri vor nici mai mult nici mai puţin decât 80% din venitul realizat în ultimele 12 luni anterioare pensionării; adică salar, sporuri, prime, indemnizaţii de conducere, salarii de merit. Asta pentru că merită, nu? Pentru cei ce au mai puţin de 14 ani se reduce procentul cu 1%, iar pentru cei cu mai mult de 14 ani pierduţi prin sălile Palatului Poporului, creşte tot cu 1%. Altfel spus, dacă ai prins un mandat de parlamentar, primeşti 70% din tot ce-ai câştigat în ultimul an. Diferenţa dintre cât ar merita şi cât vor primi se suportă din bugetul asigurărilor sociale, adică din oala comună din care se alimentează şi muritorii. Care muritori nu prea pot spera la creşteri de pensii pe motiv de parlamentari.

Staţi puţin că nu e totul; se mai solicită ca vârsta standard de pensionare să fie redusă cu un an pentru fiecare an lucrat ca parlamentar. Mă rog, lucrat e puţin cam mult spus, dar hai, treacă de la mine. Adică dacă ai 3 mandate poţi ieşi nu la 65 cât e acum vârsta standard ci la 53. Adică în floarea vârstei, gata să dai piept cu vicisitudinile vieţii de pensionar: medicamente, salam ieftin de la alimentară, căldură numai într-o cameră, împrumuturi la CARP pentru lemne la iarnă şi toate cele.

Of ce greu trebuie să le fie în aceste condiţii. Mi-e şi teamă să mă gândesc cum se vor înfofoli ei la iarnă să nu tremure prea tare de frig; cum îşi vor pune şoşonii în picioare şi un şal mai gros la gât când vor ieşi în parc la un şah cu vecinul senator; sau cum se vor trezi ei cu noaptea-n cap să stea la rând la lapte, cu o sacoşă în mână şi 5 lei în buzunar.

Până la urmă principiul „Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim”, li se potriveşte perfect. Atâta doar că ei vor trăi veşnic pe spinarea noastră, atât în timpul mandatului când întreaga lor existenţă e un „Dolce far niente”, cât şi după pensionare când vor spune poveşti nepoţilor despre cât de apreciaţi erau ei de popor, visând la ziua când ţara le va ridica o statuie pentru meritele deosebite aduse prosperităţii neamului românesc.

Dan Agache

Sursă foto: radiocluj.ro