Prima pagină » Editorial FM » Tic-tac, tic-tac…!

Tic-tac, tic-tac…!

Articol editat de Daiana Rosca, 9 septembrie 2015, 11:28

Parafrazând versurile unei vechi melodii româneşti, aş putea spune că: „Drumurile noastre poate, se vor repara odată”. La aproape 26 de ani de la evenimentele din 89 şi la aproape 10 de când suntem şi noi ”europeni”, la capitolul drumuri stăm foarte prost spre dezastruos.
Ultimul record e acela că în ultimii 3 ani, am avut 4 miniştrii la Transporturi şi nici unul nu se poate lăuda că a tăiat panglica vreunui kilometru de autostradă. Avem în schimb tronsoane de autostradă care de regulă duc dinspre nicăieri spre niciunde. Doar cine nu a circulat niciodată cu maşina pe o astfel de arteră rutieră nu-i poate înţelege avantajele: confort, viteză (în limita legală, desigur) şi un alt aspect care nouă, românilor ne dă de furcă: siguranţă. Nici la capitolul drumuri naţionale nu stăm mai bine; avem câteva încercări de Drum Expres şi cam atât.
La capitolul drumuri judeţene pot să vă spun că am întâlnit în lumea civilizată drumuri forestiere sau comunale, ce duc spre cine ştie ce cătun uitat de lume, drumuri mai bune decât cele existente în România. Caracteristica acestora de la noi, e preţul exorbitant de construcţie, calitatea proastă a lucrărilor şi reparaţiile de mântuială.
Desigur putem da vina pe bani; pe bani pentru că nu-i avem, deşi europenii şi-au făcut mii de Kilometrii de autostrăzi pe banii…europenilor, ai Uniunii Europene mai exact. La noi e mai greu cu aceştia, în primul rând pentru că nu pot fi nici furaţi nici „zeciuiţi”, dacă-mi permiteţi expresia, pentru diferite atenţii la partid.
Vreau să cred că într-un viitor realist voi prinde şi eu un tronson de autostradă pe care să urc aproape de Reşiţa, la Lugoj mai exact şi să cobor de pe ea exact la malul mării. Să pot să fac până acolo 6 ore dacă merg constant cu viteză legală şi nu 12 -14 cât fac acum pe şosea sau o zi şi-o noapte cu trenul. Vreau să trăiesc şi să prind vremurile acelea când constructorii din România vor şti să facă drumuri care să reziste în timp şi nu până la prima ploaie. Care să necesite reparaţii doar după expirarea termenului de valabilitate nu în perioada de garanţie, care să producă bani prin creşterea traficului nu prin parandărătul oferit celui care a scos lucrarea la licitaţie.
Vreau să cred că vom putea trăi într-o Românie normală, cu politicieni normali, înscrişi pe liste pentru că vor să facă ceva util pentru alţii nu pentru ei şi cei apropiaţi lor. Şi mai vreau să cred că toate acestea se vor întâmpla aici, în România şi aş mai vrea să fiu şi eu martor la toate acestea. Aşa că….ar fi bine să vă grăbiţi domnilor, timpul trece nemilos; tic-tac, tic-tac….

(Dan Agache)