Prima pagină » Slide » A te împlini într-o profesie înseamnă a trăi în ea ca într-o a doua casă a sufletului tău

A te împlini într-o profesie înseamnă a trăi în ea ca într-o a doua casă a sufletului tău

Cum „ii vezi” astazi pe Hamlet și Ofelia ca personaje reale?

Ca și pe tinerii din ziua de azi: frumoși, autentici, normali puși în situații anormale.

Copiilor tăi ce meserie le sugerezi?

Nu le sugerez nicio meserie. Văd spre ce se îndreaptă, ce le place și îi susțin, ajut la fertilizarea pământului, ca să rodeasca sămânța și să crească mare, frumoasă și sănătoasă

Care este dramaturgul tău preferat? Dar regizorul?

Nu am dramaturgi, regizori sau actori preferați. Îi ador pe toți cei de la care am ce să învăț, pe care îi privesc sau le privesc, sau citesc creațiile cu sufletul la gură.

Cristina ești unul din Oamenii pe care-i admir, ești unul dintre Artiștii pe care-i respect….viața ta este o piesă de teatru, ți-ai păstrat bucuria de copil, feminitatea și talentul tău s-a imbogățit prin munaca și seriozitatea ta…..Laudatio!

Unde te vezi peste 20 de ani?

Multumesc! Prefer să nu mă văd niciunde. Noi nu știm ce se întâmplă cu noi în următorul minut, d-apăi peste 20 de ani! Nu pot decât să mă rog să-mi dea Dumnezeu înțelepciune și răbdare să dau ce-i mai bun din mine pentru meseria mea, familia mea, prietenii și necunoscuții, să am puterea să iubesc și să iert.

„Să ne gândim ce iute trec toate pe lumea asta! Da, viaţa nu este nesfârşită cum ni se pare în tinereţe. Faceţi, faceţi mai iute tot ceea ce puteţi înfăptui, omenesc şi luminos în viaţă pentru oameni, altfel nu veţi apuca să mai faceţi nimic”.

Ce sfat dai tinerilor actori, aflați la început de drum?

Să nu renunțe niciodată la visul lor. Toate obstacolele ce le întâlnesc în viață îi vor face mai puternici.

Un gând pentru reșițeni , timișoreni-spectatori….

Am foarte mulți prieteni în Reșița și cu drag revin de fiecare dată. În viitorul apropiat ,sper să reușesc să vin mai des. Le mulțumesc tuturor pentru că au contribuit și continuă să contribuie la evoluția mea ca actriță, ca om și îi îndemn să meargă la teatru!

A te împlini într-o profesie înseamnă a trăi în ea ca într-o a doua casă a sufletului tău

Articol editat de Mirabela Afronie, 16 mai 2016, 13:03

„Principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura. Să ştii să-ţi porţi crucea şi să-ţi păstrezi credinţa. Eu cred şi sufăr mai puţin. Şi când mă gândesc la chemarea mea, nu mă mai tem de viaţă.”

Pornind de la zicerea cehoviană, cum este viața unui actor în România?

Este minunată și grea, dar cred că, într-un fel sau altul, fiecare are locul lui. Important este să nu renunți niciodată la visul tău. Și cred că acest vis se poate împlini dacă muncești, iubești, dăruiești și CREZI.

Trebuie să-ţi organizezi viaţa în aşa fel, încât munca să fie neapărat necesară; fără muncă nu poţi duce o viaţă curată şi fericită.

Cum îți organizezi viața?

Mi-am organizat în așa fel viața, încât să joc în primul rând pentru sufletul meu și să conteze mai puțin partea materială. Dincolo de bani, artiştii au nevoie de atenţie, de încurajare, de respect faţă de propria lor personalitate, faţă de propria lor valoare, au nevoie de regizori buni, au nevoie să fie împreună și bine-nțeles au nevoie de spectatori.

Pentru a te simţi liber şi în acelaşi timp fericit, cred că nu trebuie să-ţi ascunzi faptul că viaţa este aprigă, necruţătoare şi aspră în conservatorismul ei şi că trebuie să-i răspunzi cu aceeaşi monedă, adică să fii la fel ca ea, aspru şi necruţător, în propriile tale năzuinţi spre libertate.

Ce faci , atunci, cand ți-e dor de teatru?

Când mi se face dor de teatru, citesc piese de teatru, biografii, interviuri etc, vizionez filme bune…Cât despre viață, eu cred că iți oferă ceea ce ii dai. Dacă ești încrezaăor, plin de iubire și pozitivism, viața nu are cum să-ți dea opusul.

„Nu există fericire şi nici nu trebuie să existe, iar dacă există un sens şi un ţel în viaţă, acest sens şi acest ţel nu constau deloc în fericirea noastră personală, ci în ceva mult mai mare şi mai înţelept. Să faci Binele! ”

Puterea de a crede e o putere a sufletului.Cât „încape” în sufletul tău?

Doamne, încape MULT!!! Cred din tot sufletul în Dumnezeu, în oameni, în iubire.Există fericire, Anca!

Așa cum spui, atunci când faci binele, ești cel mai fericit. Cel puțin, eu așa sunt. Am o mulțumire sufletească extraordinară și sunt extrem de fericită când pot să ajut, să fac bine, să fiu de folos, să fac oamenii fericiți.

„BINELE” făcut de teatru este etern….ce ar trebui să vadă spectatorii pe scenă/?

Poveste, emoţie, surpriză, performanţă actoricească.

Cum îi poate atrage teatrul pe cei care nu merg deloc la teatru?

În primul rând, cred că fiecare teatru ar trebui să aibă oameni specializaţi care au responsabilităţi exclusiv în sfera marketingului. Acești oameni știu ce trebuie făcut. E bine ca fiecare să-și vadă de treaba lui și să o facă de la foarte bine în sus.

În epoca online, pierde SCENA ?

Din contră, câștigă din ce în ce mai mult. Mai ales că mediul online, de exemplu te ajută să-ți faci reclamă.

Ai jucat la Reșița…ți-e dor de anumite spectacole, personaje, colegi?

Mă gândesc cu drag la perioada petrecută în acel teatru, la rolurile jucate pe acea scenă, de-altfel multe roluri, la anumiți colegi. A fost perioada mea de ucenicie și nu pot decât să mulțumesc fiecarui om cu care am intrat în contact și de la care am învățat și cel mai neînsemnat lucru. Mulțumesc, în primul rând, doamnei Mălina Petre(datorită dânsei sunt actriță), fostului meu soț, Constantin Bery de la care am furat meserie și care m-a învățat foarte multe, Maestrului George Drăgulescu , fie iertat, care mă sfătuia și mă ajută tot timpul.

Ai renunțat , fie și în gând, la teatru?

NU!!!!

La Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara te-ai împlinit artistic?

Împlinirea profesională este, întâi de toate, lucrare sufletească, nu doar instruire. A te împlini într-o profesie înseamnă a trăi în ea ca într-o a doua casă a sufletului tău. Cel ce nu are grijă de alegerea casei nu va avea nici o garanţie că va locui confortabil şi frumos în casa lui. Casa mea e mare și frumoasă, sunt fericită și mulțumită, deci împlinită.

Ultimul tău spectacol a fost Hamlet… „Firea oamenilor îndrăgostiţi dobândeşte o nobleţe pe care nu o aveau din născare.”spunea Shakespeare….iubești rolul în care ai fost distribuită-Ofelia?

Îl ador! De când am aflat că voi juca Ofelia, a început „chinul”. Umblam cu „personajul” după mine şi pe stradă, şi în somn.Am avut insomnii. Visam textul, situațile, colegii, aveam coșmaruri. Scormoneam în mine, încercam să exist ca acea ființă. Încă mă chinuie grija că nu am făcut bine totul.

Ada Lupu Hausvater, cu ani în urmă a pus în scenă la Reșița „Bucătăria”, un spectacol cu mesaj și implicare emoțională profundă, în care ai jucat.S-a dovedit atunci a fi un dirijor, un profesor și un prieten cu întreaga trupă a teatrului reșițean. Cum a lucrat la acest nou spectacol al Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara?

La fel și mai mult decât atât . Este un dirijor desăvârșit, știe cum să conducă o echipă.De-a lungul timpului am colaborat, ne-am cunoscut și ne-am împrietenit, pentru că tot timpul ai ce să înveți de la domnia sa ,atât ca om, regizor , ca Artist!

Din ce cheie regizorală a fost abordat spectacolul?

Regizoarea Ada Lupu Hausvater propune un proiect care îmbină celebra piesa Hamlet, cu muzica semnată de „Subcarpați”, trupa care a pus folclorul românesc într-o lumină nouă.
În spectacolul regizat de Ada Hausvater se regăsesc elemente din folclorul românesc, retranspuse pe beat-uri hip-hop, dubstep sau muzică electronică, iar traducerea „remix” este semnată de dramaturgul Peca Ștefan.
Spectacolul se vrea a fi un manifest pentru normalitate, pentru dreptul oamenilor la fericire individuală, la libertate și la opinie.