Sacrificii pe altarul Patriei!
Reşiţa, 22 aprilie 2015
(Dan Agache)
Articol editat de Mirabela Afronie, 22 aprilie 2015, 11:40
Patria! Când rosteşti acest cuvânt, teoretic, ar trebui să te înfiori; să simţi că aparţii acestui loc; să fi mândru că eşti român; să îţi treacă pe dinaintea ochilor minţii, înaintaşii României, generaţiile care s-au sacrificat de-a lungul timpului, marii oameni politici ori luptătorii pentru independenţa şi suveranitatea Patriei. Teoretic, pentru că practic… sentimentul este mult estompat; de grijile de zi cu zi, de problemele curente ale fiecăruia şi de ce să nu o recunoaştem de dezămăgirea multora, apărută după evenimentele din 89.
Victor Ponta afirma ieri, într-o conferinţă de presă: „Ne jertfim” pentru binele ţării. „Noi nu vrem salarii, noi vrem doar să lucrăm”. Doamne cât spirit de sacrificiu pe oamenii ăştia, cum îşi dau ei ultima picătură de putere pentru ca ţărişoara să prospere; câtă generozitate pentru binele patriei. Ei nu vor salarii, ei vor doar să lucreze. E drept că sunt de modă veche şi în liceu am învăţat din Marx Engels şi Lenin; acesta din urmă spunea că citez din nou „Conştiinţa omului trece prin stomac”. Altfel spus una gândeşti şi faci cu burta plină, alta pe nemâncate. Şi atunci mă întreb cum or rezista oamenii ăştia, adică miniştrii, fără salar, fără un leu doi acolo, de-un covrig cu tot cu gaură şi fără sare. Cum de nu-i mustră conştiinţa să vină la sfârşit de lună acasă fără o ciocolată pentru ăla micu, ori bani de rechizite, sau o pungă de detergent pentru consoartă, că de flori… de unde.
Am căutat pe internet informaţii despre soarta unor miniştrii sacrificaţi pe altarul patriei străbune, care nu şi-au dorit nimic altceva; nici faimă, nici mărire, nici glorie şi nici salar ori averi nemăsurate, au vrut doar să se jertfească. Ce-am, găsit… veţi fi surprinşi poate, nu de alta dar memoria românului e scurtă: Codruţ Şereş condamnat de instanţa supremă, la patru ani de închisoare cu executare pentru complicitate la abuz în serviciu, în dosarul „Hidroelectrica”; fostul ministru Zsolt Nagy a primit o pedeapsă de patru ani de închisoare cu suspendare. El a fost găsit vinovat, de faptul că a fost părtaş la trecerea frauduloasă a unui imobil aflat pe Calea Victoriei din patrimoniul Poştei Române în cel al unei firme private, producând astfel un prejudiciu de peste opt milioane de euro; Pentru aceleaşi fapte legate de imobilul Poştei Române a fost condamnat şi fostul ministru al Justiţiei Tudor Chiuariu, la trei ani şi şase luni de închisoare, tot cu suspendare; fostul ministru al Comunicaţiilor Sorin Pantiş a fost condamnat definitiv în două dosare distincte.
Lista foştilor miniştri care au mai mult de o condamnare este completată de Ioan Avram Mureşan. Fost ministru al Agriculturii, Mureşan este primul membru al Guvernului trimis în judecată pentru fapte penale. Alături de Mureşan, a fost condamnat un alt fost ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remeş. Pe repede înainte, amintim alte şi alte nume: Relu Fenechiu, Victor Babiuc, Adrian Năstase, George Copos, Miron Mitrea, Monica Iacob Ritzi, Sorin Pantiş, Stelian Fuia, Şerban Mihăilescu, Ecaterina Andronescu, Alexandru Atanasiu, Daniel Funeriu, Valerian Vreme, Dan Nica, Gabriel Sandu şi Adriana Ţicău, Mihai Tănăsescu, Cristian David, fost ministru al Internelor şi Laszlo Borbely. Unii condamnaţi, alţii cercetaţi, alţii cu dosarele pe rol. Am avut dreptate când am spus că unele nume nu le-aţi auzit niciodată? Şi totuşi au fost pentru o anumită perioadă, membrii în guvernele post decembriste ale României.
Lăsăm la urmă, cireaşa de pe tort: fostul ministru al dezvoltării Elena Udrea, care va mai trage după ea, am eu aşa o presimţire, şi alte nume sonore ale politicii româneşti. Îmi vine să le plâng de milă, tuturor acestor martiri, care se sacrifică pentru binele patriei şi bunăstarea poporului român.
Halal să le fie!
Reşiţa, 22 aprilie 2015
(Dan Agache)
