România, ţară de mâna a doua?

Articol editat de Daiana Rosca, 30 septembrie 2015, 14:35

Când ne-au spus europenii că, suntem o naţie de mâna a doua, am ţipat alarma; ne-am dat cu fundul de duşumele, am ţipat şi am urlat ca din gură de şarpe că nu e deloc aşa. Le-am strigat că ne mândrim cu Eminescu, cu Brâncuşi, cu Enescu ori Luchian, că avem academicieni şi laureaţi ai premiilor Nobel, că tinerii noştrii vin cu cotăriţa de medalii de aur, tocmai de la olimpiadele organizate chiar de ei şi câte şi mai câte nu le-am spus; cu voce tare sau în sine noastră.
Acuma dacă stăm strâmb şi judecăm drept, aveau şi ei dreptatea lor. Nu săriţi cu toţii, aşteptaţi argumentaţia: O gospodină vrea perdele noi să mai schimbe şi ea ceva prin casă, ori nişte draperii, că cele vechi sunt decolorate. Merge cumva la magazin? Ei aş, primul drum e la second-hand. Vasilică are nevoie de o pereche de încălţări noi, că cele vechi s-au rupt; cum la magazin sunt scumpe rău, tot la second-hand ajunge. Aruncaţi o privire pe şoselele patriei şi încercaţi să socotiţi câte din sicriele pe patru roţi cu care umblăm a fost înmatriculată de nouă în România. Tot second-handuri nemţeşi, franceze ori mai nou aduse de prin Suedia sunt. Nu de alta dar…de unde bani de una nouă. Poate o Dacie, dar nici astea nu mai sunt ce-au fost odată.
Încercăm un alt exemplu: România e lovită de furia apelor; sinistraţi, case distruse, oameni rămaşi fără agoniseala de-o viaţă. Europa sare repede în ajutorul nostru şi pe lângă pături corturi sau mai rar ceva materiale de construcţii, ne livrează prompt conserve expirate, macaroane fabricate pe vremea lui Ştefan cel mare, ori zacuscă şi iahnie de-o seamă cu bunica. Deh, astea le-au găsit prin magaziile lor. Şi românul primeşte, mulţumeşte şi papă tot, de foame.
Exemple ar mai fi şi le putem găsi fiecare dintre noi. De la anvelope de maşină la biciclete şi căruciare pentru cei mici, de la tramvaie aduse cu un euro la televizoare, calculatoare, telefoane ori cine ştie ce alte obiecte pe care cu siguranţă le descoperim la o simplă privire de ansamblu în propria locuinţă. Suntem prea săraci să ne cumpărăm lucruri noi, ar spune unii. Da, dar nu atât de săraci încât să ne putem permite lucruri proaste.
Văzuţi din afară da, suntem europeni de mâna a doua. Poate că aşa e, dar suntem prea mândri să recunoaştem deschis acest lucru şi prea proşti să îndreptăm lucrurile la noi în ogradă. Poate că la început am crezut că vor să ne civilizeze, dar acum sunt convins că interesul lor era doar să scape de vechituri; care vechituri pe lângă un beneficiu frumos pentru ei, le-a permis şi să râdă de noi. Pentru că una spunem şi alta facem. Degeaba ne agităm şi ţipăm cât ne ţin bojocii că nu suntem europenei de mâna a doua, după care dăm fuga la ei ba după o maşină, ba la magazinul second-hend din colţ că au adus marfă „proaspătă”.
Îmi amintesc de un vecin care s-a întors din piaţa de vechituri cu o perche de pantaloni, despre care spunea cu mândrie: „Uite sunt cu eticheta pe ei; sunt nou nouţi, dacă au fost spălaţi odată, sau de două ori”.

Dan Agache

Sursă foto: agorapress.ro