Refuzul vaccinării poate duce la epidemii?

Profesorul Nicolae Miu îşi aminteşte că în anii ”70 opt din zece copii erau purtători ai virusului hepatitei B.

„Nu toţi aveau hepatită cronică, dar erau cel puţin purtători de virus hepatitic B. Iată deci o altă boală care etse pe cale de eradicare, ce puţin în condiţiile noastre din Transilvania, cazurile noi sunt mult mai rare”, spune pediatrul clujean Nicolae Miu.

Putem vorbi în continuare despre epidemii de rujeolă în schimb în România. În 2013, România ocupa un nedorit loc 3 în Europa, în 2013, în ceea ce priveşte cazurile de rujolă. Şi Germania s-a confruntat cu o epidemie de pojar la începutul acestui an, iar un bebeluş de 18 luni a murit din cauza bolii.

În multe ţări din lume s-a luat decizia stopării vaccinărilor, din cauza costurilor ridicate şi datorită faptului că bolile impotriva cărora populaţia se imuniza, dispăruseră. Virusul sălbatic al poliomielitei a apărut însă în apele menajere uzate în Israel şi Siria, fapt ce a determinat autorităţile să pornească o campanie de vaccinare în masă împotriva bolii care în România nu s-a mai raportat din anul 1995.

Specialiştii spun că sunt necesare programe la care să contribuie universităţile, autorităţile sanitare, medicii de familie şi cei şcolari pentru a convinge populaţia că refuzul vaccinării poate avea consecinţe neaşteptate şi periculoase pe termen lung.

Articol editat de Mirabela Afronie, 2 iunie 2015, 09:44

Cazurile de refuz al vaccinării, aflate în creştere uşoară dar constantă, compromit însă acest principiu, spune Mihai Moisescu, directorul adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Cluj:

„Noi în anumite situaţii suntem deja sub 90%, ceea ce ridică un semn de întrebare asupra modului de evoluţie în anii care vor veni, dacă aceştia nu vor fi recuperaţi şi vaccinaţi. Se creează astfel goluri, buzunare de populaţie care, fiind nevaccinate, sunt susceptibile de a contracta şi disemina infecţia şi boala în populaţia în care trăiesc”.

„Dacă noi vorbim că medicina înseamnă în primul rând prevenţie, apoi asta este una dintre metodele sfinte care se încadrează în această definiţie,” spune profesorul Nicolae Miu, reputat pediatru clujean cu o carieră de peste 4 decenii.

„Când peste tot în lumea civilizată aceste vaccinuri se perfecţionează, atunci noi venim să spunem NU vaccinurilor. Este o greşeală fundamentală şi s-ar putea, dacă lucrurile nu se îndreaptă, să apară, date fiind aceste posibilităţi de călătorie dintr-o ţară în alta să nu ne trezim din nou cu astfel de boli la copiii care nu au fost vaccinaţi”.

„Lumea nu mai ştie cum arată difteria pentru simplul motiv că protecţia vaccinală a făcut ca marbiditatea prin difterie să fie de 0,0001 la suta de mii. Poliomielita: prin 1950 erau în România peste un milion şi jumătate de sechelari. Ideea de a uita ceea ce a fost nu este benefică”, afirmă Mihai Moisescu, directorul adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Cluj.

Profesorul Nicolae Miu îşi aminteşte că în anii ”70 opt din zece copii erau purtători ai virusului hepatitei B.

„Nu toţi aveau hepatită cronică, dar erau cel puţin purtători de virus hepatitic B. Iată deci o altă boală care etse pe cale de eradicare, ce puţin în condiţiile noastre din Transilvania, cazurile noi sunt mult mai rare”, spune pediatrul clujean Nicolae Miu.

Putem vorbi în continuare despre epidemii de rujeolă în schimb în România. În 2013, România ocupa un nedorit loc 3 în Europa, în 2013, în ceea ce priveşte cazurile de rujolă. Şi Germania s-a confruntat cu o epidemie de pojar la începutul acestui an, iar un bebeluş de 18 luni a murit din cauza bolii.

În multe ţări din lume s-a luat decizia stopării vaccinărilor, din cauza costurilor ridicate şi datorită faptului că bolile impotriva cărora populaţia se imuniza, dispăruseră. Virusul sălbatic al poliomielitei a apărut însă în apele menajere uzate în Israel şi Siria, fapt ce a determinat autorităţile să pornească o campanie de vaccinare în masă împotriva bolii care în România nu s-a mai raportat din anul 1995.

Specialiştii spun că sunt necesare programe la care să contribuie universităţile, autorităţile sanitare, medicii de familie şi cei şcolari pentru a convinge populaţia că refuzul vaccinării poate avea consecinţe neaşteptate şi periculoase pe termen lung.