Muncim sau trăim din ajutoare?
Sursă foto: destepti.ro
Articol editat de Daiana Rosca, 21 octombrie 2015, 08:00
Principalele doleanţe ale românilor sunt în ordine: locurile de muncă şi salarizare corespunzătoare pregătirii şi muncii depuse. Rar întâlneşti pe cineva să solicite asigurări de sănătate, telefon sau maşină de serviciu. Cu toate acestea în România nu mai găseşti meseriaşi: instalatori, mecanici auto, zidari, electricieni, faianţori, ospătari sau mai ştiu eu ce alt profesii bănoase până la urmă, dar puţin murdare. În schimb putem găsi economişti, jurişti, manageri, diplomaţi ingineri şi câte şi mai câte astfel de titluri nobiliare. În fapt e vorba de tineri care au terminat o facultate, două, ori mai au şi câteva masterate, cu coatele roase de băncile şcolii, care nu ştiu nicio meserie. Habar nu au să facă diferenţa între bujie şi delcou, între veioză şi lustră, ori între gresie şi faianţă.
Vinovaţi suntem cu toţii; noi, părinţii că i-am bătut la cap să mergă la şcoli înalte să iasă domni cu carte, statul care a permis înfiinţarea de facultăţi fără număr cu sau fără acreditare care au scos absolvenţi pe bandă rulantă- Vă amintiţi de celebra facultate din Băile Herculane? Aceea în care te duceai turist şi plecai jurist? Ştiu eu câţiva absolvenţi care şi-au luat şi doctoratul, cam în aceleaşi condiţii.
Cine mai lucrează, e o întrebare fără răspuns. Toţi vor salarii de miniştri şi muncă de director. Adică vii la nouă, pleci la două, iar în răstimpul petrecut la lucru, deh ca la români: mai o şuetă cu băieţii, mai o poveste la ţigară, mai o cafeluţă şi eventual, dar dacă se poate foarte rar spre deloc, câte o şedinţă. Munca e pentru proşti, ar spune unii şi chiar o spun.
Din ce trăiesc? Aici e foarte simplu, din ajutoare: pentru susţinerea familiei, de încălzire, alocaţii, bonusuri, de naştere, de înmormântare, de reconversie profesională, de şomaj şi câte şi mai câte. Ajung toate acestea pentru ca o familie să trăiască decent? Răspunsul e nu, dar decât să merg la muncă pentru doar câteva sute de lei în plus, mai bine stau, iau ajutoare şi eventual mai ciupesc un leu la negru. Şi treaba merge…ca unsă.
Cine mai ştie o meserie, se mai pricepe ba la una, ba la alta, a plecat de mult dincolo şi munceşte pe venitul minim din ţara respectivă, venit care înseamnă de multe ori mai mult decât ar fi sperat să poată câştiga în ţară.
Cine pierde, cine câştigă? De câştigat câştigă cei cărora nu le place munca, iar de pierdut, pierdem cu toţii, noi ce am ales să rămânem acasă. Până când statul social nu se va îndrepta cu ajutoare punctual, acolo unde este nevoie şi nu va renunţa la a plăti nemunca, toţi vom avea de pierdut. Şi noi şi generaţiile trecute, dar mai ales cele viitoare.
Dan Agache
Sursă foto: destepti.ro
