Mesia politicii româneşti. Evrica – suntem salvaţi!
Nu aş fi crezut niciodată că mai există o şansă pentru politica românească. De câţiva ani buni, pentru mine personal, clasa politică era sortită pieriri. Fără nume sonore, fără personalităţi, fără un om care să reprezinte idealul pentru electorat, ideal ce putea în mod teoretic să fie urmat şi ceilalţi aleşi, clasa politică era terminată.
Dar cum speranţa moare ultima, cel puţin aşa se spune pe la noi, pot să afirm cu certitudine că şi clasa politică românească va renaşte, asemenea păsării Phoenix din propria-i cenuşă. Scrieţi cu litere de aur în calendare această zi minunată; o zi a primăverii politice româneşti; a spreanţei de reînviere a tuturor dorinţelor rostite şi nerostite de români. Astăzi, 9 octombrie, anul de graţie 2015, Traian Băsescu s-a înscris în PMP.
Micul partid şi-a întins covoarele roşii şi face o plecăciune adâncă, în faţa marelui politician. Care politician, a motivat înscrierea în Mişcarea Populară citez: „Să-mi apăr mandatele prezidenţiale”. Doamne, parcă văd turcii dând iama prin ţară după mandatele fostului preşedinte; ori ruşii renunţând la atacurile din Siria pentru a cucerii cele două mandate ale marinarului neînfricat.
„Vreau un partid nou, care să nu fi fost implicat în toate compromisurile perioadei de tranziţie”. Normal, partidul nu a fost implicat, pentru că în acea perioadă nu exista. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre membrii săi, oameni cu notorietate şi capital electoral de invidiat: Daniel Funeriu, cel care a luat nota doi la oral pentru că i s-a şoptit; Theodor Baconschi, cel care a adunat un milion de voturi într-o zi, într-un ritm de un vot la două secunde; Gabriel Berca, Valerian Vreme, Elena Udrea, miniştrii cu notorietate în fostul PDL, asta ca să amintim doar câteva nume.
Colac peste pupăză, Băsescu mai vrea şi la primăria capitalei. Să mai fă rămas vre-un parc neretrocedat? Să mai fie nişte case naţionalizate de restituit aşa zişilor proprietari? Să mai existe zone în care trebuie înlocuite bordurile? Sau cele două miliarde de euro cât reprezintă bugetul capitalei să fie o tentaţie pentru neprihănitul fost marinar şi preşedinte.
Indiferent de răspuns, am convingerea fermă că Traian Băsescu, acest mesia a clasei politice româneşti, a realizat că din postura de preşedinte nu prea putea face nimic pentru naţiune şi s-a hotărât să intre în politică. Personal îi doresc nenumărate succesuri, dar îi reamintesc că la primăria capitalei va trebui să aibă şi audienţe şi acolo nu ţine figura cu”unii nu vrea să vorbeşte cu mine”. Am încredere în dumneavoastră dl fost preşedinte. Atât de multă încredere pe cât aţi avut domnia voastră în proverbul cu ulciorul care nu merge de multe ori la apă. Dar la primăria Bucureştiului o merge oare?
Articol editat de Daiana Rosca, 9 octombrie 2015, 12:59
Nu aş fi crezut niciodată că mai există o şansă pentru politica românească. De câţiva ani buni, pentru mine personal, clasa politică era sortită pieriri. Fără nume sonore, fără personalităţi, fără un om care să reprezinte idealul pentru electorat, ideal ce putea în mod teoretic să fie urmat şi ceilalţi aleşi, clasa politică era terminată.
Dar cum speranţa moare ultima, cel puţin aşa se spune pe la noi, pot să afirm cu certitudine că şi clasa politică românească va renaşte, asemenea păsării Phoenix din propria-i cenuşă. Scrieţi cu litere de aur în calendare această zi minunată; o zi a primăverii politice româneşti; a spreanţei de reînviere a tuturor dorinţelor rostite şi nerostite de români. Astăzi, 9 octombrie, anul de graţie 2015, Traian Băsescu s-a înscris în PMP.
Micul partid şi-a întins covoarele roşii şi face o plecăciune adâncă, în faţa marelui politician. Care politician, a motivat înscrierea în Mişcarea Populară citez: „Să-mi apăr mandatele prezidenţiale”. Doamne, parcă văd turcii dând iama prin ţară după mandatele fostului preşedinte; ori ruşii renunţând la atacurile din Siria pentru a cucerii cele două mandate ale marinarului neînfricat.
„Vreau un partid nou, care să nu fi fost implicat în toate compromisurile perioadei de tranziţie”. Normal, partidul nu a fost implicat, pentru că în acea perioadă nu exista. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre membrii săi, oameni cu notorietate şi capital electoral de invidiat: Daniel Funeriu, cel care a luat nota doi la oral pentru că i s-a şoptit; Theodor Baconschi, cel care a adunat un milion de voturi într-o zi, într-un ritm de un vot la două secunde; Gabriel Berca, Valerian Vreme, Elena Udrea, miniştrii cu notorietate în fostul PDL, asta ca să amintim doar câteva nume.
Colac peste pupăză, Băsescu mai vrea şi la primăria capitalei. Să mai fă rămas vre-un parc neretrocedat? Să mai fie nişte case naţionalizate de restituit aşa zişilor proprietari? Să mai existe zone în care trebuie înlocuite bordurile? Sau cele două miliarde de euro cât reprezintă bugetul capitalei să fie o tentaţie pentru neprihănitul fost marinar şi preşedinte.
Indiferent de răspuns, am convingerea fermă că Traian Băsescu, acest mesia a clasei politice româneşti, a realizat că din postura de preşedinte nu prea putea face nimic pentru naţiune şi s-a hotărât să intre în politică. Personal îi doresc nenumărate succesuri, dar îi reamintesc că la primăria capitalei va trebui să aibă şi audienţe şi acolo nu ţine figura cu”unii nu vrea să vorbeşte cu mine”. Am încredere în dumneavoastră dl fost preşedinte. Atât de multă încredere pe cât aţi avut domnia voastră în proverbul cu ulciorul care nu merge de multe ori la apă. Dar la primăria Bucureştiului o merge oare?
Dan Agache
Sursă foto: trilulilu.ro
