Marin Preda – scriitorul care a lăsat literaturii române un adevărat tezaur
Articol editat de Mirabela Afronie, 12 noiembrie 2015, 06:10
Marin, fiul Tudor Călărasu, „de profesie plugar”, și al Joitei Preda, a primit, la naștere, numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală si numai astfel Joita Preda putea primi pensie ca văduvă de război. Ea venea cu două fete din prima căsătorie, iar Tudor Călărasu avea si el trei băieti; împreună, au mai avut încă trei copii.
Marin Preda îsi petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji. În septembrie 1929, învătătorul Ionel Teodorescu îl înscrie pe Marin Preda în clasa I, însă tatăl nu-l lasă să meargă. Anul următor, este reînscris în clasa I, la Școala primară din satul natal. Dar copilul participă si la treburile gospodăresti (păzitul vitelor sau munca la câmp), ceea ce face ca, în primele clase, să absenteze adesea de la scoală. Se dovedeste printre elevii cei mai buni din seria sa, obtinând premiul cu coronită, scenă evocată mai tarziu in romanul “Morometii”. Cu greu, depăsind multe piedici, reuseste să termine sapte clase primare, cu media generală pe obiecte 9,15.
În 1937, se prezintă la Scoala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. Tatăl intentionează să-l dea la o scoală de meserii, însă intervine salvator librarul Constantin Păun din Mirosi si îl duce la Scoala Normală din Abrud, unde reuseste la examenul de bursă cu nota 10.
În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde îsi continuă studiile încă un an. În sedintele societătii literare din scoală este remarcat de profesorul Justin Salantiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primeste o repartitie pentru o scoală similară din București. Intră în contact cu refugiatii ardeleni si se întâlneste cu silistenii lui stabiliti în Bucuresti. Toate acestea vor fi evocate, peste trei decenii, în romanele „Delirul” si „Viata ca o pradă”.
Mai multe pe EU aleg România.
