Legea de aur încălcată de drumari!
Imaginea celor trei maimuţe înţelepte, Mizaru, acoperindu-şi cu o mână ochii, care nu vede nimic rău; Kikazaru, acoperindu-şi urechile pentru a nu auzi nimic rău şi Iwazaru care îşi acoperă gura pentru a nu vorbi nimic din ceea ce nu trebuie, îşi are originea în Japonia şi este considerată legea de aur a japonezilor şi a budiştilor.
În lumea occidentală, cele trei maimuţe sunt interpretate ca o lipsă de responsabilitate morală a oamenilor care refuză să ia la cunoştinţă despre lucrurile rele, trecându-le cu vederea sau simulând ignoranţa. De asemenea, aşa zisele maimuţe înţelepte pot semnifica un fel de cod al tăcerii, legea Omerta din mafie sau din crima organizată.
Ce legătură ar putea fi între maimuţicile japoneze şi urangutanii din CNADNR? Păi ar fi mai multe, dar astăzi mă opresc doar asupra uneia: a fost încălcată legea tăcerii!. Un director din companie şi-a permis neobrăzarea să dea din casă cum se spune; să vorbească. Şi nu oriunde, ci tocmai la o televiziune de ştiri, dezvăluind o serie de nereguli din interiorul CNADNR, la care onor directorii nu sunt doar părtaşi, ci şi făptuitori: şpagă, furt, ilegalităţi. Aoleu, se poate oare ca într-o instituţie onorabilă a statului, care învârte milioane de euro din bani europeni, guvernamentali sau din cei ai cetăţenilor să se fure; să se ia şpagă, să se facă miş-maşuri? Da, se poate. Nu trebuie decât să inventariem drumurile făcute cu girul companiei. Sau să numărăm cei câţiva zeci de Km de autostradă finalizaţi din cele câteva sute promise alegătorilor; ori poate să socotim câte drumuri noi au fost date în folosinţă şi închise după doar câteva săptămâni din cauza lucrărilor prost efectuate şi recepţionate ca fiind bune.
E probabil singura explicaţie plauzibilă pentru starea jalnică a drumurilor din România şi a numărului foarte mare de accidente, majoritatea soldate cu victime umane. Vrem să circulăm în condiţii civilizate; da, dar acolo sus, la conducerea CNADNR-ului cineva vrea cu totul altceva. Adevărul se ştie într-un grup restrâns: case, palate, maşini scumpe, bijuterii ori tablouri şi cine ştie câte alte…mizilicuri până la urmă strânse cu trudă într-o viaţă de om din funcţia de slujbaş la stat.
Acum cred că a sosit momentul adevărului, odată ce legea tăcerii a fost încălcată. Cineva şi-a permis să spună tot ce ştie; ministerul a declanşat o anchetă pentru a verifica dacă cele afirmate sunt reale sau nu; urmează ca DNA-ul să-şi facă treaba, cu zornăit de cătuşe pe post de clopoţei şi cu mascaţi în locul renilor lui Moş Crăciun.
Nu ştiu care a fost motivul pentru care cineva a încălcat legea tăcerii: frustrare, invidie, corectitudine… Nici nu mai contează, important e că a făcut-o. Şi mai important ar fi ca averile nejustificate să fie recuperate. Dar asta e una dintre dorinţele mele pe care nici măcar Moş Crăciun nu mi-o poate îndeplini.
(Dan Agache)
Articol editat de Daiana Rosca, 18 august 2015, 13:14
Imaginea celor trei maimuţe înţelepte, Mizaru, acoperindu-şi cu o mână ochii, care nu vede nimic rău; Kikazaru, acoperindu-şi urechile pentru a nu auzi nimic rău şi Iwazaru care îşi acoperă gura pentru a nu vorbi nimic din ceea ce nu trebuie, îşi are originea în Japonia şi este considerată legea de aur a japonezilor şi a budiştilor.
În lumea occidentală, cele trei maimuţe sunt interpretate ca o lipsă de responsabilitate morală a oamenilor care refuză să ia la cunoştinţă despre lucrurile rele, trecându-le cu vederea sau simulând ignoranţa. De asemenea, aşa zisele maimuţe înţelepte pot semnifica un fel de cod al tăcerii, legea Omerta din mafie sau din crima organizată.
Ce legătură ar putea fi între maimuţicile japoneze şi urangutanii din CNADNR? Păi ar fi mai multe, dar astăzi mă opresc doar asupra uneia: a fost încălcată legea tăcerii!. Un director din companie şi-a permis neobrăzarea să dea din casă cum se spune; să vorbească. Şi nu oriunde, ci tocmai la o televiziune de ştiri, dezvăluind o serie de nereguli din interiorul CNADNR, la care onor directorii nu sunt doar părtaşi, ci şi făptuitori: şpagă, furt, ilegalităţi. Aoleu, se poate oare ca într-o instituţie onorabilă a statului, care învârte milioane de euro din bani europeni, guvernamentali sau din cei ai cetăţenilor să se fure; să se ia şpagă, să se facă miş-maşuri? Da, se poate. Nu trebuie decât să inventariem drumurile făcute cu girul companiei. Sau să numărăm cei câţiva zeci de Km de autostradă finalizaţi din cele câteva sute promise alegătorilor; ori poate să socotim câte drumuri noi au fost date în folosinţă şi închise după doar câteva săptămâni din cauza lucrărilor prost efectuate şi recepţionate ca fiind bune.
E probabil singura explicaţie plauzibilă pentru starea jalnică a drumurilor din România şi a numărului foarte mare de accidente, majoritatea soldate cu victime umane. Vrem să circulăm în condiţii civilizate; da, dar acolo sus, la conducerea CNADNR-ului cineva vrea cu totul altceva. Adevărul se ştie într-un grup restrâns: case, palate, maşini scumpe, bijuterii ori tablouri şi cine ştie câte alte…mizilicuri până la urmă strânse cu trudă într-o viaţă de om din funcţia de slujbaş la stat.
Acum cred că a sosit momentul adevărului, odată ce legea tăcerii a fost încălcată. Cineva şi-a permis să spună tot ce ştie; ministerul a declanşat o anchetă pentru a verifica dacă cele afirmate sunt reale sau nu; urmează ca DNA-ul să-şi facă treaba, cu zornăit de cătuşe pe post de clopoţei şi cu mascaţi în locul renilor lui Moş Crăciun.
Nu ştiu care a fost motivul pentru care cineva a încălcat legea tăcerii: frustrare, invidie, corectitudine… Nici nu mai contează, important e că a făcut-o. Şi mai important ar fi ca averile nejustificate să fie recuperate. Dar asta e una dintre dorinţele mele pe care nici măcar Moş Crăciun nu mi-o poate îndeplini.
(Dan Agache)
Sursă foto: www.trilulilu.ro
