Prima pagină » Editorial FM » “Leafa”… dulce, mult aduce!

„Leafa”… dulce, mult aduce!

(Dan Agache)

Articol editat de Daiana Rosca, 11 august 2015, 13:00

Parlamentarii României vor salarii mărite pe modelul înalţilor demnitari. Adică cei 5.500 de lei, adică peste 1.200 de euro, pe care îi primeau până acum, la care se adaugă celelalte drepturi, precum cazare, bufetul parlamentului, maşină şi şofer de serviciu, birou parlamentar, secretară, deplasări, diurne şi câte şi mai câte, să se transforme în 14.000 de lei plus bineînţeles, toate celelalte privilegii.
Parafrazând un cunoscut proverb, putem spune că…leafa dulce, mult aduce. Aduce de vreo trei ori mai mult după cum doresc domniile lor. După ce şi-au crescut pensiile, acum vor şi salariile. Motivul invocat…creşterea calităţii actului legislativ. Pe salarii de mizerie nu vine nimeni să muncească, spun domniile lor, alese de noi să ne reprezinte şi să ne conducă.
Păi pe asemenea salarii de mizerie, au venit chiar ei şi au stat vreo 3 ani buni până să se gândească la faptul că nu le mai ajung banii. A…nu mai vine nimeni în parlament pe acest „salariu de mizerie”, cu ghilimelele de rigoare. Păi numai eu ştiu câteva mii de oameni care ar fi gata să renunţe la salariile lor decente de muncitori, ingineri, doctori şi să treacă pe unul de „mizerie” cu aceleaşi ghilimele.
Nu salariile sunt problema lor ci faptul că le e teamă să mai fure acum când ochii DNA-ului stau aţintiţi şi către ei, iar fiscul îi caută la mărunţiş. E drept că s-au învăţat cu bani; cu bani mulţi, iar în lipsa afacerilor care să le rotunjească binişor veniturile, acum şi-au îndreptat atenţia asupra salariului, care brusc, spontan şi dintr-o dată…nu le mai ajunge.
Domniile lor uită un singur lucru: sunt oameni care muncesc de dimineaţa până seara şi pleacă la sfârşit de lună acasă cu 8 – 900 de lei; sunt pensionari care au muncit o viaţă şi primesc 6 – 700 de lei lunar; sunt ţărani care au hrănit o naţie şi acum trăiesc, deşi e doar un fel de-a spune, cu 200 de lei, o lună întreagă. Domniile lor însă muncesc două zile pe săptămână, au 3 luni vacanţă vara, mai au o lună şi jumătate iarna, plus munca în teritoriu. Care muncă nu ştiu în ce teritoriu se desfăşoară, nu de alta dar majoritatea alegătorilor nu ştiu nici măcar cine îi reprezintă, dar de unde să mai ştie unde e cabinetul domnului sau doamnei, aleşi.
Una peste alta, ei vor. Au lansat ideea acum în plin sezon estival, să se certe lumea pe ea şi să uite subiectul până în toamnă când liniştit vor trece la mărirea lefurilor. Îi poate sancţiona cineva? Noi, dar ce folos, răul e gata făcut, şi pleacă ei, sătui şi îmbuibaţi şi vor veni alţii, din aceeaşi categorie socială, care odată ajunşi în fotoliile lor confortabile se vor simţi aleşii Domnului, cel puţin dacă nu egalii Lui şi vor continua aceeaşi politică. Până una alta ei fac legile, iar noi le acceptăm. De ce? Simplu, pentru că nu ştim să luăm atitudine, pentru că preferăm să vociferăm pe la colţuri şi să tăcem în public, pentru că nu avem o opinie de masă. Ori ei, exact pe acest lucru mizează.