Fericirea are chipul meu!
În România lucrului bine făcut, Klaus Iohannis este în sfârşit fericit. O demonstrează debitul verbal şi verva de care a dat dovadă la înscăunarea miniştrilor la noul lor loc de muncă, zâmbetul larg pe care îl afişează de două zile. Preşedintele României este un om fericit; în sfârşit are Guvernul lui.
Ultima oară l-am văzut la fel de fericit în decembrie 2014 la preluarea mandatului de la Traian Băsescu, după care a început schimbarea; a început transformarea vechii Românii, în România lucrului bine făcut. Una dintre dorinţele domniei sale rostită şi susţinută aproape la fiecare apariţie televizată, a fost „Guvernul meu”. E drept că a fost mult de lucru la asta, aproape un an, dar merită. Merită să vezi un preşedinte fericit, chiar dacă nu ştim ce înseamnă această fericire pentru noi, muritorii de rând, plătitorii de taxe şi impozite în România.
Am mai spus-o şi mă repet: nu am fost un fan al PSD-ului sau a fostului premier Victor Ponta, dar acesta a demonstrat că vrea şi poate; a performat. Rezultatele sunt vizibile din avion: creşterea nivelului de trai pentru populaţie, creştere economică consecutivă, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene nerambursabile, scăderea TVA-ului la alimente, un nou cod fiscal şi multe, multe, altele.
Faptul că toate acestea nu l-au mulţumit pe preşedinte, nu înseamnă altceva decât faptul că se putea mai mult şi mai bine. Pentru că nu a avut cum să intervină şi-a pus speranţa în „Guvernul meu”, pe care acuma îl are. E acel executiv necesar României lucrului bine făcut, în care creşterea economică va fi şi mai mare, salariile şi pensiile vor creşte cu un procent şi mai sănătos, iar TVA-ul va fi şi mai mult redus. Eu cel puţin asta înţeleg şi asta sper că se va întâmpla. Cu toate că……..
Cu toate că o parte dintre miniştrii propuşi au reuşit să primească girul comisiilor dar s-au dovedit a fi prost pregătiţi şi incapabili să răspundă la o serie de întrebări elementare, iar programul de guvernare anunţat iniţial a fost modificat peste noapte. Asta îmi pare mai degrabă o altă acţiune hei-rup-istă şi nicidecum o acţiune bine gândită şi pregătită încă de acum un an. Ori în România lucrului bine făcut, avem nevoie de performanţă şi nu orice fel de performanţă ci una de înaltă calitate, care să se ridice peste posibilităţile vechiului executiv; nu de alta, dar altfel de ce să fi vrut preşedintele schimbarea guvernului, nu?
Una peste alta, eu sunt fericit pentru că preşedintele meu este fericit. Şi dacă domnia sa este fericit, înseamnă că are motive bine întemeiate, nu degeaba este cel care deţine frâile, pârghiile şi butoanele acestei naţii. Îi lipsea doar butonul cu executivul şi cu primul ministru. Acum îl are şi nu văd de ce în România lucrului bine făcut, lucrurile să nu intre pe un făgaş de normalitate, adică: fără furturi, fără înşelăciuni, cu un sistem educaţional, de sănătate performante, cu o justiţie imparţială cu……dar nu are rost să le enumăr pe toate, pentru le că ştim cu toţii. E de fapt România pe care ne-o dorim cu toţii; sau marea majoritate dintre noi.
Articol editat de Daiana Rosca, 18 noiembrie 2015, 14:51
În România lucrului bine făcut, Klaus Iohannis este în sfârşit fericit. O demonstrează debitul verbal şi verva de care a dat dovadă la înscăunarea miniştrilor la noul lor loc de muncă, zâmbetul larg pe care îl afişează de două zile. Preşedintele României este un om fericit; în sfârşit are Guvernul lui.
Ultima oară l-am văzut la fel de fericit în decembrie 2014 la preluarea mandatului de la Traian Băsescu, după care a început schimbarea; a început transformarea vechii Românii, în România lucrului bine făcut. Una dintre dorinţele domniei sale rostită şi susţinută aproape la fiecare apariţie televizată, a fost „Guvernul meu”. E drept că a fost mult de lucru la asta, aproape un an, dar merită. Merită să vezi un preşedinte fericit, chiar dacă nu ştim ce înseamnă această fericire pentru noi, muritorii de rând, plătitorii de taxe şi impozite în România.
Am mai spus-o şi mă repet: nu am fost un fan al PSD-ului sau a fostului premier Victor Ponta, dar acesta a demonstrat că vrea şi poate; a performat. Rezultatele sunt vizibile din avion: creşterea nivelului de trai pentru populaţie, creştere economică consecutivă, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene nerambursabile, scăderea TVA-ului la alimente, un nou cod fiscal şi multe, multe, altele.
Faptul că toate acestea nu l-au mulţumit pe preşedinte, nu înseamnă altceva decât faptul că se putea mai mult şi mai bine. Pentru că nu a avut cum să intervină şi-a pus speranţa în „Guvernul meu”, pe care acuma îl are. E acel executiv necesar României lucrului bine făcut, în care creşterea economică va fi şi mai mare, salariile şi pensiile vor creşte cu un procent şi mai sănătos, iar TVA-ul va fi şi mai mult redus. Eu cel puţin asta înţeleg şi asta sper că se va întâmpla. Cu toate că……..
Cu toate că o parte dintre miniştrii propuşi au reuşit să primească girul comisiilor dar s-au dovedit a fi prost pregătiţi şi incapabili să răspundă la o serie de întrebări elementare, iar programul de guvernare anunţat iniţial a fost modificat peste noapte. Asta îmi pare mai degrabă o altă acţiune hei-rup-istă şi nicidecum o acţiune bine gândită şi pregătită încă de acum un an. Ori în România lucrului bine făcut, avem nevoie de performanţă şi nu orice fel de performanţă ci una de înaltă calitate, care să se ridice peste posibilităţile vechiului executiv; nu de alta, dar altfel de ce să fi vrut preşedintele schimbarea guvernului, nu?
Una peste alta, eu sunt fericit pentru că preşedintele meu este fericit. Şi dacă domnia sa este fericit, înseamnă că are motive bine întemeiate, nu degeaba este cel care deţine frâile, pârghiile şi butoanele acestei naţii. Îi lipsea doar butonul cu executivul şi cu primul ministru. Acum îl are şi nu văd de ce în România lucrului bine făcut, lucrurile să nu intre pe un făgaş de normalitate, adică: fără furturi, fără înşelăciuni, cu un sistem educaţional, de sănătate performante, cu o justiţie imparţială cu……dar nu are rost să le enumăr pe toate, pentru le că ştim cu toţii. E de fapt România pe care ne-o dorim cu toţii; sau marea majoritate dintre noi.
Dan Agache
Sursă foto: bucurestifm.ro