[EDITORIAL] Şi te-ai dus … dulce minune …

Si ce frumos era înca de când s-a nascut! Toti îl asteptau ca pe Mesia… si ce mai bucurie era atunci la botez, ca nimeni nu mai avea ochi decât pentru el… Le-a sucit mintile la fetele alea, care nu se pricepeau ele la vorbe frumos mestesugite, dar când l-au vazut cât e de mândru si cu fala s-au lasat vrajite de farmecul lui…  Era precum Fat-Frumos pe lânga Ileana Cosânzeana… Si le-a promis el ca nici nu o sa creasca mare si-o sa le scape de balaurul cel urât care le teroriza si-si batea joc de ele! Si fetele l-au crezut! Cum sa nu-l creada, când l-au vazut cât de viteaz este si cum le spune el, asa, direct fara sa-i pese de nimic! Ca doar el s-a nascut cu un scop în viata… a aparut din neant ca sa scape lumea de rele!…   Dar s-a nenorocit saracu’, taman când lumea astepta mai mult de la el!…

Articol editat de Alin Datcu, 26 februarie 2014, 08:02

S-a prapadit si asta, saracu’… S-a dus ca si cum nici nu ar fi fost!…   Dar, oare, chiar a fost?   S-a nascut el, oare, si a trait printre noi?  Ori a fost doar o naluca prin viata si toata lumea l-a crezut ca este ca noi…  ca simte ca noi…   iubeste ca noi…   traieste ca noi…

Si ce frumos era înca de când s-a nascut! Toti îl asteptau ca pe Mesia… si ce mai bucurie era atunci la botez, ca nimeni nu mai avea ochi decât pentru el… Le-a sucit mintile la fetele alea, care nu se pricepeau ele la vorbe frumos mestesugite, dar când l-au vazut cât e de mândru si cu fala s-au lasat vrajite de farmecul lui…  Era precum Fat-Frumos pe lânga Ileana Cosânzeana… Si le-a promis el ca nici nu o sa creasca mare si-o sa le scape de balaurul cel urât care le teroriza si-si batea joc de ele! Si fetele l-au crezut! Cum sa nu-l creada, când l-au vazut cât de viteaz este si cum le spune el, asa, direct fara sa-i pese de nimic! Ca doar el s-a nascut cu un scop în viata… a aparut din neant ca sa scape lumea de rele!…   Dar s-a nenorocit saracu’, taman când lumea astepta mai mult de la el!…

Si cât de mândru crestea el! Ziceai ca nimic n-o sa-i stea în cale si-o sa faca dreptate pâna la capat pentru oropsitii sortii!… Dar cu cât crestea, cu atât se poticnea la mers de parca nu-l ascultau picioarele… nu calcau amândoua la fel!…  Dar el nu voia ca oamenii sa vada asta… Trebuiau sa creada în el si ca tot ceea ce face este numai spre binele lor…  Însa parea tot mai dezorientat…  A facut pace cu balaurul si chiar daca se mai rastea la el, parca o facea numai asa, ca sa nu spuna lumea ca a uitat pentru ce s-a nascut!… Pâna si fetele care l-au adulat atâta si i-au facut totul pe plac au început sa îsi piarda încrederea în el!

În ultima vreme arata destul de rau… Era tras la fata si cam speriat de ce-ar putea sa se întâmple cu el…  Nu-l mai interesa altceva decât sa mai traiasca macar câteva zile!….  Da’ nimic nu-i mai mergea bine…  si viata i se scurgea prin vene pic cu pic…  Pâna s-a dus saracu, acolo unde e locul pentru odihna vesnica si dreptatea se face cu adevarat pâna la capat! Iar cei care au ramas mai gusta o data din grâul facut coliva si se întreaba daca totul a fost aievea, ori doar o naluca a trecut prin viata lor! Sau, cum ar spune un prieten al meu, minoritar : nasol moment misto coliva!

(Paul-Sever Smadu)