[EDITORIAL] Mai are balta peşte?

Legenda spune că odinioară, pe meleagurile în care tranzităm noi astăzi, se-ntindea o mare foarte mare, numită şi Marea Tetis!… Anii au început să curgă şi apele să se retragă, iar în locul mării a rămas – chiar dacă pe uscat – o baltă în care ne îngrămădim acum cu toţii, precum sardelele!

Istoria ne-a demonstrat că atunci când era condusă dictatorial – fie de stânga, fie de dreapta -, în baltă era o oarecare linişte şi speciile de peşti s-au obişnuit să trăiască împreună, chiar dacă unele erau mai egale decât altele… dar, oricum, situaţia bălţii era sub control!… Chiar dacă speciile dominante erau cunoscute de către toţi locuitorii bălţii, acestea nu duceau o viaţă de huzur la vedere şi încercau să arate că nu există diferenţe între specii… E drept că la nivelul bălţii era instaurat un regim de teroare şi toţi peştii tăceau… mâlc!

Roata timpului se-nvârteşte, însă, şi a venit vremea ca peste balta noastră să năvălească apele reci ale oceanului democraţiei! Trecerea bruscă de la regimul „de baltă” la cel „de ocean” i-a cam ameţit pe peşti, însă unii s-au trezit repede din ameţeală şi abia acum au început să se simtă ca peştele în apă! Aşa s-au dezvoltat speciile de răpitoare, care au profitat şi de amorţeala prelungită a fitofagului care, până să-şi dea seama cam cum merg lucrurile acum în baltă, s-a trezit că nu mai are loc de răpitoare!

Desigur, răpitoarele nu s-au dezvoltat, aşa, de capul lor, ci au avut „binecuvântarea” stăpânilor bălţii, care decideau ce specii trebuie să domine balta şi ce sarcini are fiecare în schimbul acestui favor!… Că or fi ele „răpitoare”, dar dacă nu se conformează celor comandate de „pescarii-şefi”, pot fi şi ele… răpite!… Numai că densitatea răpitorilor a devenit atât de mare încât punea pericol existenţa oxigenului în întreaga baltă! Unde mai punem că nu mai suntem o baltă de sine stătătoare, ci facem parte din marea baltă europeană şi suntemla marginea oceanului nord-atlantic!  Iar lângă noi se întinde „lacul rusesc”, unde ursul a plecat la adunat de somoni şi e mare fierbere în zonă!

Aşa se face că s-a dat semnalul începerii Operaţiunii PRADA şi din baltă au început să fie scoşi răpitorii care chiar au exagerat cu pretenţiile lor!…   Dar ca şi cum nimeni nu ar fi ştiut ce se întâmplă în balta noastră, de fiecare dată când este scoasă vreo ştiucă sau vreun şalău, toată lumea se miră, de parcă ar vedea Monstrul din Loch Ness!…   Cum operaţiunea este abia la început, rămâne să vedem dacă tot pescuitul ăsta este „o furtună într-un pahar cu apă” sau e „pe bune”, mai ales că… are balta peşte!

Dar, cum spune un proverb chinezesc : este un timp pentru pescuit şi un timp pentru uscat năvodul! (Paul Sever Smadu)

Articol editat de Alin Datcu, 7 aprilie 2014, 08:25 / actualizat: 7 aprilie 2014, 9:57

Legenda spune că odinioară, pe meleagurile în care tranzităm noi astăzi, se-ntindea o mare foarte mare, numită şi Marea Tetis!… Anii au început să curgă şi apele să se retragă, iar în locul mării a rămas – chiar dacă pe uscat – o baltă în care ne îngrămădim acum cu toţii, precum sardelele!

Istoria ne-a demonstrat că atunci când era condusă dictatorial – fie de stânga, fie de dreapta -, în baltă era o oarecare linişte şi speciile de peşti s-au obişnuit să trăiască împreună, chiar dacă unele erau mai egale decât altele… dar, oricum, situaţia bălţii era sub control!… Chiar dacă speciile dominante erau cunoscute de către toţi locuitorii bălţii, acestea nu duceau o viaţă de huzur la vedere şi încercau să arate că nu există diferenţe între specii… E drept că la nivelul bălţii era instaurat un regim de teroare şi toţi peştii tăceau… mâlc!

Roata timpului se-nvârteşte, însă, şi a venit vremea ca peste balta noastră să năvălească apele reci ale oceanului democraţiei! Trecerea bruscă de la regimul „de baltă” la cel „de ocean” i-a cam ameţit pe peşti, însă unii s-au trezit repede din ameţeală şi abia acum au început să se simtă ca peştele în apă! Aşa s-au dezvoltat speciile de răpitoare, care au profitat şi de amorţeala prelungită a fitofagului care, până să-şi dea seama cam cum merg lucrurile acum în baltă, s-a trezit că nu mai are loc de răpitoare!

Desigur, răpitoarele nu s-au dezvoltat, aşa, de capul lor, ci au avut „binecuvântarea” stăpânilor bălţii, care decideau ce specii trebuie să domine balta şi ce sarcini are fiecare în schimbul acestui favor!… Că or fi ele „răpitoare”, dar dacă nu se conformează celor comandate de „pescarii-şefi”, pot fi şi ele… răpite!… Numai că densitatea răpitorilor a devenit atât de mare încât punea pericol existenţa oxigenului în întreaga baltă! Unde mai punem că nu mai suntem o baltă de sine stătătoare, ci facem parte din marea baltă europeană şi suntemla marginea oceanului nord-atlantic!  Iar lângă noi se întinde „lacul rusesc”, unde ursul a plecat la adunat de somoni şi e mare fierbere în zonă!

Aşa se face că s-a dat semnalul începerii Operaţiunii PRADA şi din baltă au început să fie scoşi răpitorii care chiar au exagerat cu pretenţiile lor!…   Dar ca şi cum nimeni nu ar fi ştiut ce se întâmplă în balta noastră, de fiecare dată când este scoasă vreo ştiucă sau vreun şalău, toată lumea se miră, de parcă ar vedea Monstrul din Loch Ness!…   Cum operaţiunea este abia la început, rămâne să vedem dacă tot pescuitul ăsta este „o furtună într-un pahar cu apă” sau e „pe bune”, mai ales că… are balta peşte!

Dar, cum spune un proverb chinezesc : este un timp pentru pescuit şi un timp pentru uscat năvodul! (Paul Sever Smadu)