[EDITORIAL] Luni … iar luni …

Ghidat fiind după zicerea lui Gil Stern, conform căreia un dependent de muncă este un individ a cărui distracție preferată este dimineața zilei de luni, abia aștept începutul de săptămână pentru a merge la serviciu. Nu am frică de nimeni și nimic, meseria mea tot brățară de aur rămâne – dacă tot citez din popor – iar ziua de luni este cheia săptămânii. Drept este că nu se potrivește de fiecare dată la ușa pe care vrei să o deschizi, mai ales cu precădere la cea a șefului. Care nu prea are aceeași idee despre ziua de luni și nu întotdeauna vede cu ochi buni reîntâlnirea cu subordonații, lucru reliefat în ședința de început de săptămână. Acolo unde tună și fulgeră, pe principiul că e mai bine să pui presiune pe angajat că să scoți rezultate optime în zilele săptămânii ce urmează. Rezultate care nu se împart cum vrea angajatul, care mereu declară că dă 100% din el pentru muncă. Doar că procentul îl împarte cum vrea, 13% lunea, 22 marți, 26 miercuri, 34 de procente joia, iar vinerea ce mai rămâne. Doar nu o să lucreze ca psihopatul! Și dacă tot am ajuns la acest capitol, există un top al celor mai psihopate meserii, iar jurnaliștii nu lipsesc de aici, într-o alăturare cu avocați, polițiști, funcționari publici, preoți, vânzători sau chirurgi. Ultima chiar sună sumbru, cum ar arăta o carte de vizită de genul Pocinog Dumitrescu, chirurg psihopat. Nici apendicita nu te-ai duce să o operezi acolo! Adevărat că nici un preot psihopat, care poate fi ușor confundat cu posedat, nu te îmbie la spovedanie. Cât despre polițiști și funcționari publici, aici găsim suficient de mulți… că de la prea mult dialog cu cetățeanul te poate lua capul. Reversul medaliei aparține  asistenților sociali, profesorilor, artiștilor plastici, doctorilor (alții decât chirurgii), sau artizanilor. Ei reușesc pentru că au o altfel de comunicare, în care nu au nevoie să-și demonstreze superioritatea, sentimentul de putere și așa mai departe. Până la urmă, concluzionând, important este să nu ajungi în diminețile de luni la convingerea că toți oamenii sunt ticăloși! (Ion Moldovan)

Articol editat de Alin Datcu, 24 martie 2014, 07:45

Ghidat fiind după zicerea lui Gil Stern, conform căreia un dependent de muncă este un individ a cărui distracție preferată este dimineața zilei de luni, abia aștept începutul de săptămână pentru a merge la serviciu. Nu am frică de nimeni și nimic, meseria mea tot brățară de aur rămâne – dacă tot citez din popor – iar ziua de luni este cheia săptămânii. Drept este că nu se potrivește de fiecare dată la ușa pe care vrei să o deschizi, mai ales cu precădere la cea a șefului. Care nu prea are aceeași idee despre ziua de luni și nu întotdeauna vede cu ochi buni reîntâlnirea cu subordonații, lucru reliefat în ședința de început de săptămână. Acolo unde tună și fulgeră, pe principiul că e mai bine să pui presiune pe angajat că să scoți rezultate optime în zilele săptămânii ce urmează. Rezultate care nu se împart cum vrea angajatul, care mereu declară că dă 100% din el pentru muncă. Doar că procentul îl împarte cum vrea, 13% lunea, 22 marți, 26 miercuri, 34 de procente joia, iar vinerea ce mai rămâne. Doar nu o să lucreze ca psihopatul! Și dacă tot am ajuns la acest capitol, există un top al celor mai psihopate meserii, iar jurnaliștii nu lipsesc de aici, într-o alăturare cu avocați, polițiști, funcționari publici, preoți, vânzători sau chirurgi. Ultima chiar sună sumbru, cum ar arăta o carte de vizită de genul Pocinog Dumitrescu, chirurg psihopat. Nici apendicita nu te-ai duce să o operezi acolo! Adevărat că nici un preot psihopat, care poate fi ușor confundat cu posedat, nu te îmbie la spovedanie. Cât despre polițiști și funcționari publici, aici găsim suficient de mulți… că de la prea mult dialog cu cetățeanul te poate lua capul. Reversul medaliei aparține  asistenților sociali, profesorilor, artiștilor plastici, doctorilor (alții decât chirurgii), sau artizanilor. Ei reușesc pentru că au o altfel de comunicare, în care nu au nevoie să-și demonstreze superioritatea, sentimentul de putere și așa mai departe. Până la urmă, concluzionând, important este să nu ajungi în diminețile de luni la convingerea că toți oamenii sunt ticăloși! (Ion Moldovan)