[Editorial] Familia – celula de bază a societății

Se spune că familia este celula de bază a societății… C-așa a lăsat Dumnezeu câte un bărbat și o femeie să-și unească destinele, să întemeieze familia și să lucreze împreună pentru dezvoltarea societății și perpetuarea speciei! Trebuie făcută, însă, o precizare : deși la început paritatea era de unu la una, dintr-o eroare de numărătoare femeile ies la o simplă socoteală mai multe decât bărbații, ceea ce complică puțin și viața de familie, pentru că nu întotdeauna concurența duce la progres…  Încă unul dintre misterele vieții!

Cum spuneam, însă, familia este o celulă… nu de criză, ci de bază! Pentru formarea celulei, el și ea – sau ea și el, aici nu contează ordinea – s-au văzut, s-au plăcut, ce rămâne de făcut? Următorul pas e nunta!… Pe la noi, nunțile au farmecul lor, că de-aia nunta-i nuntă și divorțu-i divorț! Și când e nuntă, toată lumea  trebuie să afle despre epocalul eveniment! Iar nuntații se grăbesc  să-i felicite pe miri ce alegere grozavă au făcut și 70 la sută dintre ei cchiar sunt convinși că asistă la nunta secolului a familiei perfecte!

Numai că – vedeți, dară, nuntași dumneavoastră! – în vâltoarea evenimentului se uită un amănunt care mai târziu e decisiv în soarta  celulei : nu de zi, de ieri, ci aproape din totdeauna la căsătoriile astea lipsește de obicei ceea ce se clamează cel mai mult, și anume dragostea! Singurul care nu a prea avut de ales a fost Adam, căruia Dumnezeu i-a prezentat-o pe Eva și i-a spus : astea sunt toate femeile din lume, tu alege pe care vrei! De atunci, însă, în spatele dragostei stă de fiecare dată un interes… Chiar și celula de bază nu se formează doar așa, de amorul artei!

Așa se face că după ce trece euforia nunții și intră în viața de celulă de bază, mirii – deveniți acum soți – își dau seama că au tot atâtea puncte comune câte au și șinele de cale ferată… Numai că nici unul nu se dă dus din vila primită la cheie ca dar de nuntă, ș-atunci începe circul! Desigur, ambii soți strigă că ei nu sunt pentru spargerea celulei, dar lucrează cu sârg la destrămarea ei!… Ce te faci, însă, când unul dintre soți calcă puțin alături… și nu se mulțumește cu atât, ci mai vine și cu noutatea acasă! Și, totuși, soții nu cedează și se încăpățânează să spună că nu divorțează, pentru că mai e și partajul…  Or, soții au ce să împartă!

Se vede, însă, treaba că după cum spunea Samuel Johnson : Căsătoria presupune multe suferințe, însă celibatul nu oferă nici o plăcere!

Paul-Sever Smadu