De la limba de lemn la…fundul politic
Articol editat de Mirabela Afronie, 4 iunie 2015, 11:52
Despre „limba de lemn” – expresie folosită pentru discursurile politice ale veteranului comunisto-socialo-democratului Ion Iliescu s-a vorbit şi s-a scris mult. Cu siguranţă cei cu drept de vot din acea perioadă îşi amintesc cu sau fără drag.
Nu aş fi crezut şi pace că materialul folosit la limbă, lemnul, poate deveni capital politic pentru fund. Să mă explic: în campania electorală din 2012, candidatul la primăria Ploieştiului a oferit electoratului, pe lângă tradiţionalele pungi cu făină, mălai, zahăr, sticle de ulei şi bere, ceva inedit: 1.000 de funduri de…lemn. Rezultatul – candidatul a ajuns primar. Să mai spună cineva că nu obţii rezultate bune dacă tratezi electoratul cu fundul. De lemn, desigur. Atâta doar că acum, procurorii DNA s-au apucat să-l caute pe dl. primar la fund. La fundul de lemn oferit ploieştenilor pe post de tocător. Rezultatul…un dosar penal de toată frumuseţea, dovadă că fundul nu era tocmai curat şi neprihănit. Sper ca gestul primarului să nu fie urmat şi de alţi polititcieni. Nu de alta dar ar trebui să înţeleagă şi clasa politică actuală că nu poţi trata mereu electoratul cu fundul, fie el şi de lemn.
Aş vrea să prind campania electorală în care un candidat la primărie de exemplu să asfalteze pe banii lui, 1 km de drum comunal, să foreze, tot pe banii, lui o cişmea în centrul satului sau să renoveze o clădire monument istoric. Poate ar avea mai multe şanse de a deveni edil, decât să risipească banii pe funduri de lemn.
Dacă ar fi 3 sau 4 candidaţi într-un oraş sau într-o comună, am avea drumuri mai asfaltate, dacă nu mai bune, iar comunitatea s-ar alege cu ceva. Cu ceva mai mult decât cu promisiuni rostite cu o limbă de lemn sau mai rău cu o amintire de neuitat: fundul unui politician, chiar dacă e de lemn. Fundul, nu politicianul. Sau…!
(Dan Agache)
Foto: www.ziare.com
