Al doilea stat românesc

Articol editat de Mirabela Afronie, 24 februarie 2015, 13:44

Am stat strîmb şi am cugetat drept, dacă să scriu, astăzi, despre al doilea stat românesc ca despre o temă de politică externă. Pînă la urmă, argumentele distanţării mentale de România, faptul că timp de 200 de ani Basarabia a făcut parte, într-un fel sau altul, din Imperiul Rus, m-au convins că am de-a face cu o temă de politică externă, tratată ca atare de ministerul de profil de la Bucureşti.
După câteva amânări cauzate de forfota politică locală, preşedintele Iohannis ajunge marţi la Chişinău, pentru a se confrunta cu elita politică a celui mai mic – dar şi cel mai năbădăios – vecin al României. “Nimeni nu se aşteaptă ca Iohannis să fie întâmpinat de către basarabeni precum Traian Băsescu în perioada când era preşedinte al României, mai ales că vine într-o perioadă în care susţinătorii partidelor pro-europene se simt trădaţi şi furaţi la propriu de partidele pe care le-au votat”, scrie Vitalie Călugăreanu, într-un editorial pentru Deuche Welle.
În fotografiile sondajelor de opinie se vede o Republică Moldova împărţită aproape perfect: o parte vrea cu Uniunea Europeană, cealaltă încă visează la Uniunea Sovietică. Însă în acelaşi timp există un punct acceptat de majoritatea cetăţenilor: clasa politică ar trebui reformată.
Aceasta, pe de o parte, a trimis Partidul Liberal, al lui Mihai Ghimpu – cel mai important preşedinte “român” din istoria independent a Moldovei – în opoziţie, l-a scos din joc pe Iurie Leancă, promovat în campania electorală ca viitor prim-ministru, creând o alianţă tacită cu comuniştii, iar pe de altă parte a permis scoaterea unui miliard de dolari din ţară, punând pe butuci întregul sistem bancar.
Republica Moldova are încă un Guvern pro-european, în care Iurie Leancă a fost înlocuit cu Chiril Gaburici, dar în rest componenţa e acelaşi. Chiar şi la program, două nuanţe şi două capitole tehnice, agricultura şi asistenţa socială, au făcut diferenţa pentru a obţine votul comuniştilor şi investitura. Noul premier, Chiril Gaburici este, însă, reprezentantul trio-ul Vlad Filat, preşedintele PDLM, un personaj alunecos, Vlad Plahotniuc, liderul neformal al PDM şi principalul finanţator al vieţii politice în Republica Moldova şi Vladimir Voronin, liderul comunist.
O astfel de guvernare l-a întîmpinat marţi, la Chişinău, pe Klaus Iohannis – o guvernare care, potrivit lui Vitalie Călugăreanu, care-l citează pe directorului adjunct al Institutului de Cercetări Juridice şi Politice din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, ar urma să-l readucă, în 2016, în baza unui plan, pe liderul comunist, Vladimir Voronin, în funcţia de şef al statului, acesta fiind preţul pe care cele două partide (PLDM şi PDM) ar urma să-l plătească pentru suportul din umbră acordat de comunişti până atunci.

Pe 20 februarie, după învestirea guvernului minoritar, sprijinit de comunişti, Preşedintele Iohannis a declarat la „Digi 24″ că Guvernul de la Chişinău este „o soluţie de compromis”, deşi „varianta pe care am văzut-o noi cea mai bună ar fi fost ca partidele pro-europene, care au fost votate de majoritatea cetăţenilor să formeze acest guvern”. „Trebuie să fim conştienţi de faptul că există două curente politice în Romania – unii au impresia că noi trebuie să dictăm moldovenilor ce să facă şi nu mă număr printre ei, şi alţii sunt de părere că Moldova este un stat suveran care are partide, instituţii ale statului şi noi putem să ne exprimăm o opţiune, dar nu cred că putem să mergem acolo să le dictăm ce să facă. Această chestiune nu aş agrea-o, ca să fiu foarte clar”, scrie Vitalie Călugăreanu în dw.de. Într-o analiză a Agenției de presă Romanian Global News, jurnaliștii agenției comentau că dacă Klaus Iohannis ar fi fost președintele României în timpul când Chișinăul era presat să aplice „planul Kozac”, visul de aur al Rusiei și Germaniei de federalizare a R. Moldova era realizat.
România nu „dictează” însă are datoria legală de a-și proteja cetățenii români de dincolo de Prut și interesele naționale românești. Acest lucru îl fac toate statele normale la cap și care contează cât de cât ca state.
Klaus Iohannis este la Chişinău în condiţiile în care opţiunile sale clar exprimate, în favoarea unei majorităţi pro-europene, aşa cum o votase alegătorul, nu a fost realizată în practică. PL a lui Mihai Ghimpu a rămas în opoziţie, fiind preferat Partidul Comuniştilor unui Vladimir Voronin care a expulzat un ambasador român şi a introdus unilateral vizele pentru cetăţenii români ultima oară când a avut puterea, în aprilie 2009.
În aceste circumstanţe, preşedintele României salută noul Guvern de la Chişinău, cu un premier care mie îmi aminteşte de Vasile Tralev, marchează distanţa faţă de opţiunea pentru formula de majoritate, însă Republica Moldova este un stat suveran, care şi-a ales constituţional conducerea, iar România, în calitatea sa de stat vecin, respectă alegerea.
Comunicatul MAE al României la votarea Guvernului Gaburici a fost unul impecabil din punct de vedere al formulărilor. El „lua notă” de noul guvern, nu-l saluta, nici nu „era fericit” că s-a instalat.
Mai mult, vizita preşedintelui român survine în ziua în care agenţia americană de analiză Stratfor arată că, în perioada 2015-2025, vom asista la o disoluţie a Federaţiei Ruse. În paralel, ţările care au suferit pierderi teritoriale în favoarea Uniunii Sovietice ar urma să şi le recupereze în anii următori…