A murit actorul George Motoi

Articol editat de Gerhard Chwoika, 4 martie 2015, 12:52

George Motoi a încetat din viaţă, în această dimineață, după o grea şi lungă suferinţă. Decesul a fost confirmat de fiica actorului, Raluca pe pagina de Facebook a artistului prin intermediul unui mesaj emoţionant.

„Tatăl meu şi-a trăit viaţa cu discreţie şi demnitate, preţuind fiecare clipă frumoasă şi învăţând din greşeli, cu bucurie şi fără regrete. La fel a ales să părăsească această lume, discret şi demn. M-a rugat să-i promit că voi păstra discreţia asupra bolii şi asupra trecerii lui în nefiinţă. Am de gând să-mi respect această promisiune”.

El împlinise pe 22 ianuarie 79 de ani. Apropiaţii au declarat, că George Motoi se lupta cu o boală necruţătoare de mulţi ani, însă şi-a dorit discreţie în legătură cu suferinţa sa. În urmă cu un an şi jumătate, George Motoi a stârnit vâlvă după ce i-a cerut Iulianei Marciuc să amenajeze un mormânt în studioul unde urma să fie intervievat. George Motoi a fost căsătorit 23 de ani cu actriţa Cezara Dafinescu, iar după ce ea i-a cerut să divorţeze, el a luat-o de soţie pe Giliola, o altă actriţă.

Cursurile primare le face în comuna Dudești, jud. Brăila, unde s-au stabilit părinții după anul 1940. Între anii 1950-1954 urmează studiile medii la Grupul școlar agricol din Brăila și Școala Populară de Artă din același oraș. În anul 1954 dă examen de admitere și reușește la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, clasa prof. Irina Răchițeanu. După absolvire pleacă cu repartiție la Piatra Neamț, punând acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru – Teatrul Tineretului de azi.

George Motoi s-a născut la 22 ianuarie 1936 în localitatea Arman judeţul Caliacra, care la acea dată făcea parte din vestitul Cadrilater românesc – numele venind de la cele patru cetăţi turceşti ce formau un sistem defensiv. În acea perioadă şi familia artistului se va muta în localitatea Dudeşti, judetul Brăila. Cursurile primare le va face în acea localitate ca mai apoi între anii 1950-1954 să urmeze studiile medii la Grupul şcolar agricol din Brăila şi la Scoala Populară de Artă din acelaşi oraş. În anul 1954 dă examen de admitere şi reuşeşte la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, clasa prof.Irina Răchiţeanu. Debutează pe scena Teatrului din Piatra Neamţ în 1958 cu rolul Marcov din “Poveste de iubire” de Simonov, în regia lui Cristian Munteanu. După absolvire pleacă cu repartiţie la Piatra Neamţ, punând acolo, împreună cu toţi colegii de promoţie, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacău îl împrumută pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. Băcăoanii îi obţin transferul de la Piatra Neamţ şi joacă la Bacău numai roluri principale de largă diversitate, fiind remarcat în turneele din capitală ca unul dintre cei mai buni interpreţi români ai Bufonului din A douăsprezecea noapte de Shakespeare (sub bagheta regizorală a reputatului Vlad Mugur). Vrea să-l angajeze Teatrul “Giuleşti” din Bucureşti dar Vlad Mugur, preluînd pe atunci (1964) direcţia Teatrului Naţional din Cluj, îl convinge să meargă cu el. Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu acelaşi nume de Albert Camus, de pildă, îl propulsează fulgerător printre actorii de prim rang ai ţării, iar câteva turnee în Italia, cu acelaşi rol, îl consacră definitiv. Îl vede şi Radu Beligan în Caligula şi-l invită să vină la Naţionalul bucureştean. O face. Şi nu numai pentru că, după o vacanţă, Vlad Mugur rămâne definitiv în Occident, lăsându-l la jumătatea drumului cu un Hamlet de zile mari, ci şi pentru că solicitările de la Bucureşti ale Cinematografiei şi Telviziunii îi sacrificau nopţile pe trenuri şi avioane. Iată-l, deci, din 1970 – şi până în prezent – actor al primei scene româneşti. Ca şi un periplu între anii 1958-1960 a jucat pe scena Teatrului din Piatra Neamţ apoi între 1960 – 1964 la Bacău , apoi între 1964-1970 îl găsim la teatrul din Cluj, iar după această dată la Teatrul “I.L. Caragiale“ din Bucureşti. Pe lângă actorie desfăşoară şi o bogată activitate regizorală astfel numele său regăsindu-se pe coperta multor piese de teatru dintre care amintim: „Doi pe un balansoar” de Gibson la Petroşani, Vlaicu Vodă de A.Davila la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, „Gaiţele”, de Kiriţescu la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, „Ultima oră” de M. Sebastian la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, Teatrul Dramatic din Galaţi. În filmografie a realizat roluri în peste 45 de filme, o bună parte din acestea fiind în colaborare cu regizoarea Malvina Ursianu. Cariera sa nu a trecut neobservată, fiind nu de puţine ori recompensată cu premii şi distincţii dar reuşeşte să obţină ăn 1986 Marele premiu al Festivalului de la San Remo pentru filmul „Adela”, după G. Ibrăileanu în regia lui M.Veroiu.

Drum bun, GEORGE MOTOI, spre ceruri!

Sursa: romaniatv.net

(Hardy Cvoica)