Ascultă Radio România Reșița Live

Radu Stanca este visătorul care a rămas în sufletele noastre ca o adevărată ”Ars Doloris”

Radu Stanca, poetul care perora ”Nu suntem vinovaţi pentru că ne naştem. Suntem vinovaţi pentru că murim”. Născut acum 103 ani, a ars doar 42 de ani, timp în care ne-a răspuns la întrebări pe care încă nu ni le-am pus.

Radu Stanca este visătorul care a rămas în sufletele noastre ca o adevărată ”Ars Doloris”

Articol editat de Anca Bălălău, 5 martie 2023, 19:40

A rămas, din păcate, un poet și dramaturg despre care se scrie dureros de puțin, născut într-o zi de 5 martie 1920,în Sebeş şi plecat în Cer a doua zi de Crăciun pe 26 decembrie 1962.
Radu Stanca a fost fiul Mariei, născută Munteanu, și al lui Sebastian Stanca, preot, dar si nepotul lui Dominic Stanca, iar scriitorul Horia Stanca i-a fost frate.
A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității “Regele Ferdinand” din Cluj în anul 1942.
În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universității din Cluj s-a refugiat la Sibiu.
Aici, a luat ființă Cercul literar de la Sibiu. După modelul lui Eugen Lovinescu, care la cenaclul Sburătorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a încercat să salveze tradiția literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii ‘50.
Membrii lui au fost denumiți ulterior de criticii și istoricii literari membrii generației pierdute.
Radu Stanca , pe nedrept izgonit din actualitate, este un om de cultură complex cu o luciditate hamletiană, pregătit parcă să se supună unui destin injust.
Cu talent, rafinament stilistic, putere de a supraviețui unor timpuri meschine, artistul a găsit în scurta sa vață resursele umane ce oglindesc realitatea în imagini expresive, așa cum se mărturisește în poezia “Ars Doloris”:

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-așteaptă să erupă,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupă-n cupă.
Sînt mai încăpător decît o rană,
Mai vast decît o peșteră din ere
Și poate că e loc destul în mine
Și pentru tine și pentru tăcere”
.

A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor.
A făcut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ștefan Augustin Doinaș, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu, Alexandru Cucu, Viorica Guy Marica, Eugen Todoran, Ion Negoițescu, Ion Desideriu Sârbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aichelburg.

În poezie a teoretizat baladescul, în eseul Resurecția baladei- 1945 și a fost adeptul poeziei pure, ruptă de contextul social. A debutat în presă încă de la vârsta de 12 ani, în anul 1932, în cadrul revistei “Universul Copiilor” cu lucrarea sa intitulată “Legenda Peștilor”.
A debutat în anul 1943 cu eseul critic ‘’Problema cititului’’, lucrare ce a constituit, totodată, teza sa de licență în anul 1942, pe care a susținut-o la Sibiu.
În timpul facultății, la Cluj, Radu Stanca a legat o prietenie cu criticul și istoricul literar Ion Negoițescu, prietenie ce după terminarea facultății, când Radu Stanca a rămas la Sibiu iar Ion Negoițescu s-a întors la Cluj, s-a materializat într-un roman epistolar, ce cuprinde scrisori schimbate de cei doi tineri, datate din 1945 până în anul 1961.
Una din cele mai importante teme de discuție a fost Cercul literar de la Sibiu care până în anul 1945 a publicat o revistă de artă și literatură. Planul celor doi tineri era să continuie acest proiect sub un alt nume: Euphorion.
Acest proiect, însă a rămas doar la stadiul de idee. Epistolarul dezvăluie numeroase lucruri despre viața intimă a fiecăruia: probleme financiare, sentimentale sau pur și simplu pasiuni ale lor. Deseori discuțiile celor doi luau aspect de dezbatere. Multe scrisori capătă chiar tente eseistice în discuțiile pe tematici culturale, ambii angajându-se în lecturi de dificultate mare – chiar și scrise în limbi străine – pentru a-și susține ideile.

Șirul epistolar a luat sfârșit în 1961. Treptat, scrisorile din partea lui Radu Stanca se răresc datorită turnurii pe care o ia viața sa – având atunci familie și un post solicitant în calitate de prim-regizor al Teatrului Național din Cluj.
Volumul a apărut în anul 1978 ca urmare a efortului istoricului literar Ion Negoițescu de a aduna și a publica aceste epistole sub forma unui roman de corespondențe.

A debutat în teatru cu comedia tragică ‘’Dona Juana’’, o reinterpretare a mitului lui Don Juan, căreia i-a fost acordat premiul ‘’Sburătorul’’ pe anul 1947.
Piesele sunt reprezentative pentru teatrul de factură poematică creat de Radu Stanca, teatru ale cărui valențe scenice sunt dublate de virtutile literar-estetice pe care textul le ofera la lectură.
Aceste caracteristici îl apropie pe autorul român de dramaturgi contemporani lui, precum Jean Giraudoux, Jean Anouilh sau Eugene O`Neill.
În teatru a mai montat diverse spectacole ale autorilor clasici români și străini, cu mare priză la public, ocupând postul de prim-regizor la Teatrul Național din Cluj din 1961.

Din păcate, destinul său s-a curmat brusc din cauza unei boli pulmonare de care suferea de ceva timp și care și-a arătat colții de-a lungul anilor.
A plecat să lumineze de sus la 42 de ani, pe 26 decembrie 1962– în a doua zi de Crăciun, la Clinica de boli pulmonare din Cluj…

“Eroul tragic moare sub semnul vieţii, nu trăieşte sub semnul morţii”, după cum prevestea…
Din păcate, la numai 6 luni de la moartea sa, fiul său, Barbu, în vârstă de 9 ani avea să-l urmeze în Ceruri… destinul său, ca dintr-un poem shakesperian, a atins astfel cotele fatalismului…

Astăzi, în memoria sa, prestigiosul Teatru Național din Sibiu îi poartă numele, poate că multe dintre aplauzele iubitorilor de frumos se împletesc în rugăciune și ajung acolo Sus la tragicul poet, Radu Stanca -membru al generației pierdute – pentru a-i mângâia sufletul obosit de suferință… poate…

Îmi trebuie o nouă suferință
Ca să mă pot deprinde cu uitarea,
Căci în furtună numai o furtună
Astâmpără, pe stânci, descătușarea.

Îmi trebuie-o durere fără seamăn,
Durerea veche să mi-o pot înfrînge,
Căci numai cînd voi plînge în tăcere
Pentru tăcerea ta nu voi mai plînge.

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-așteaptă să erupă,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupă-n cupă.
Sunt mai încăpător decît o rană,
Mai vast decît o peșteră din ere
Și poate că e loc destul în mine
Și pentru tine și pentru tăcere.
Doar pentru mine nu e loc în mine,

Eu singur nu-mi găsesc în mine locul,
De-aceea vreau o nouă suferință
Din care focul meu să-și soarbă focul,
De-aceea vreau o nouă încleștare
Pe care harfa mea s-o strîngă-n coarde.
Căci numai când voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.”

Visătorii au schimbat omenirea! Radu Stanca este visătorul care a rămas în sufletele noastre ca o adevărată Ars Doloris! O piatră de încercare a unui destin care prin dramatismul său a lăsat culturii române o moștenire de necontestat.

Foto: Wikipedia

Etichete:
Leopoldina Bălănuță, un nume ce-a rămas în memoria inimilor românilor!
Poveşti de viaţă marți, 10 decembrie 2024, 18:48

Leopoldina Bălănuță, un nume ce-a rămas în memoria inimilor românilor!

Marea actriță Leopoldina Bălănuță, o voce imensă , fragilă și impunătoare, un artist care a semnat în istoria Radiodifuziunii Române la...

Leopoldina Bălănuță, un nume ce-a rămas în memoria inimilor românilor!
John Malkovich împlinește 71 de ani: o viață dedicată artei teatrale și cinematografice
Poveşti de viaţă luni, 9 decembrie 2024, 20:43

John Malkovich împlinește 71 de ani: o viață dedicată artei teatrale și cinematografice

Astăzi, 9 decembrie 2024, celebrul actor John Gavin Malkovich, născut în Christopher, Illinois, SUA, împlinește 71 de ani. Cu o carieră...

John Malkovich împlinește 71 de ani: o viață dedicată artei teatrale și cinematografice
Ultimul Mareșal al României, regele Mihai I, a fost chemat la Dumnezeu pe 5 decembrie 2017
Poveşti de viaţă joi, 5 decembrie 2024, 16:19

Ultimul Mareșal al României, regele Mihai I, a fost chemat la Dumnezeu pe 5 decembrie 2017

Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, fiind fiul Regelui Carol al II-lea şi al Reginei-Mamă Elena. Regii şi reginele...

Ultimul Mareșal al României, regele Mihai I, a fost chemat la Dumnezeu pe 5 decembrie 2017
Suntem niște zei proști, niste zei nemuritori care ne-am uitat destinul’‘ spunea Constantin Noica, 12 iulie 1909-4 decembrie1987
Poveşti de viaţă miercuri, 4 decembrie 2024, 19:15

Suntem niște zei proști, niste zei nemuritori care ne-am uitat destinul’‘ spunea Constantin Noica, 12 iulie 1909-4 decembrie1987

„Suntem niște zei proști, niste zei nemuritori care ne-am uitat destinul’‘spunea Constantin Noica, 12 iulie 1909-4 decembrie. Constantin...

Suntem niște zei proști, niste zei nemuritori care ne-am uitat destinul’‘ spunea Constantin Noica, 12 iulie 1909-4 decembrie1987
Poveşti de viaţă marți, 3 decembrie 2024, 19:51

Ion Chichere, între două cifre de destin 70/20, comemorat printr-o Tabăra de Literatură care-i poartă numele!

Ion Chichere, între două cifre de destin 70/20, comemorat printr-o Tabăra de Literatură care-i poartă numele! Anul acesta Orașul cu poeți,...

Ion Chichere, între două cifre de destin 70/20, comemorat printr-o Tabăra de Literatură care-i poartă numele!
Poveşti de viaţă luni, 2 decembrie 2024, 16:10

Nicolae Labiș ,‘‘buzduganul unei generații‘‘, 89 de ani de la naștere!

Portretul fizic al lui Nicolae Labiș este sugestiv creionat de Tudor Vianu (citat în: George Bădărău, Nicolae Labiș, Viața și opera, 2001)...

Nicolae Labiș ,‘‘buzduganul unei generații‘‘, 89 de ani de la naștere!
Poveşti de viaţă luni, 2 decembrie 2024, 15:48

Titlu In memoriam, Dinu Lipatti-pianist român de talie mondială

Puțin cunoscut, puțin menționat în țara natală, cu recunoașteri internaționale onorante, Dinu Lipatti celebrul pianist, compozitor şi...

Titlu In memoriam, Dinu Lipatti-pianist român de talie mondială
Poveşti de viaţă duminică, 1 decembrie 2024, 15:35

In memoriam, Johnny Răducanu

De Ziua Națională, poate că ar trebui făcută și o reverență memoriei inimii și să ne amintim de mari români. Pe 1 decembrie 1931, în...

In memoriam, Johnny Răducanu