Personalități literare-Centenarul Franz Kafka!

„(…) Cu cât e mai nobil geniul, cu atât mai puțin nobil este destinul. Un geniu mic cunoaște gloria, un mare geniu are parte de infamie, un geniu mare suferă de disperare; iar un Dumnezeu este crucificat.”perora Fernando Pessoa în Cronica vieții care trece

Articol editat de Anca Bălălău, 3 iunie 2024, 19:52

Pornesc cu aceste gânduri în pledoaria mea la trecerea unui secol de la moartea scriitorului Franz Kafka în Anul Centenar ce-i poartă numele.
Marile centre culturale ale Europei organizează manifestări elitist în memoria sa, oameni ai literelor îi argumentează ideile sau nu, cititori din toate limbile îl amintesc.În sfârșit, am putea spune lumea iese dib Castelul unde vedea doar știri despre boală și războaie ,evadând într-o zonă culturală…lumea sau, mai degrabă o parte a ei…

’’Omul modern a picat într-o lume în care „speranţele de dimineaţă sunt îngropate după-amiaza”, spunea Franz Kafka…cel născut pe 3 iulie 1883 în Praga și plecat pe 3 iunie 1924 la doar 41 de ani. Figura tiranică a tatălui a dominat primii ani de viață ai scriitorului și a influențat mult opera acestuia. În 1919, Franz Kafka compune o scrisoare adresată lui Hermann Kafka Scrisoare tatălui în care îi impută caracterul poruncitor și ipocrit sau faptul că l-ar fi mutilat emoțional în copilărie. Documentul are un conținut deosebit de virulent; nu se știe dacă este doar un exercițiu autobiografic sau Kafka chiar ar fi dorit ca mesajul său să îi parvină tatălui. Conform lui Max Brod, scriitorul i-ar fi dat mamei sale scrisoarea, pentru a o înmâna lui Hermann Kafka, dar Julie nu a vrut să intre în acest scandal și a înapoiat documentul. ‘’ Toată gândirea mea stătea sub greutatea apăsătoare a gândirii tale’’, scrie Kafka în Scrisoare tatălui, ‘’ chiar și gândirea mea care nu coincidea cu a ta; de fapt, mai ales aceasta’’. Tatăl ar fi fost vinovat chiar și pentru neizbânda fiului de a se căsători și de a-și construi o familie. Un episod descris în scrisoare pare de-a dreptul traumatizant: copilul Franz Kafka este lăsat într-o noapte afară, în balcon, de către tatăl său, din cauza unei abateri de la buna conduită.

Cu o hipersensibilitate, totuși evreul din Praga avea să devină reprezentantul remarcabil al prozei moderne, exercitând o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizându-se printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității,specifică expresionismului si suprarealismului.
Limba sa maternă, în care a și scris mai târziu, a fost germana, vorbită nativ în acea vreme de mai puțin de o cincime din populația orașului. Kafka a mai învățat de-a lungul vieții ceha, franceza, italiana și ebraica. După absolvirea liceului german, a studiat dreptul, și-a luat doctoratul, a lucrat un an la tribunalul din orașul natal, apoi la o întreprindere italiană și în final ca avocat la compania de asigurări.

În anul 1909, Franz Kafka a debutat literar cu o colecție de opt schițe (Contemplare), publicate în revista literară Hyperion din Munchen. A întreținut, între 1912 și 1917, o corespondență asiduă cu Felice Bauer, cea care i-a fost de două ori logodnică, iar apoi, începând cu 1920, a corespondat cu Milena Jesenská, o cunoscută scriitoare cehă, care i-a tradus în cehește câteva povestiri. În ciuda numeroaselor sale iubiri și pentru a se dedica scrisului, Kafka a rămas toată viața celibatar, la fel ca multe din personajele sale
Cărți de căpătâi pentru mulți dintre cititori cum ar fi romanele Procesul, Castelul și America, nuvela Metamorfoza sau povestirile Verdictul, Colonia penitenciară, Un artist al foamei, Un medic de țară și Marele zid chinezesc.

În majoritatea lucrărilor scriitorului întâlnim o autoritate supremă, patriarhală, ce guvernează discreționar destinul personajului principal. În Procesul, un om este arestat și acuzat de o instanță distantă și inaccesibilă, iar în Castelul, imensul și inabordabilul monument, Castelul, se bucură de centralitatea și reputația unui pater familias, fără a-i permite însă lui K. accederea la acest statut. Pentru Kafka, figura tatălui se identifică cu realitatea însăși. ‘’Câteodată îmi imaginez harta lumii desfășurată, iar pe tine întins în diagonală deasupra ei’’ îi mărturisește el în Scrisoare tatălui. Pentru a evita dominația paternă, Kafka se vede nevoit să construiască un complicat sistem de ziduri, tuneluri subterane și labirinturi, spații ascunse și secrete care îi pot conserva individualitatea.
Franz Kafka a suferit de bolile acestui veac , fiind o fire sensibilă a suferit din cauza anxietății sociale, a insomniei, ipohondriei și depresiei, boli atât de frecvente zilelor noastre.
A fost un iubitor al naturii și al activităților în aer liber, iar interesul său pentru cultura evreilor răsăriteni a început să se manifeste în 1911, când a descoperit Teatrul Idiș. Către sfârșitul vieții a îmbrățișat și unele idei sioniste.

Franz Kafka a influențat scriitori precum Jorge Louis Borges, Albert Camus, Jean-Paul Sartre sau Gabriel García Márquez. Publicul german l-a descoperit abia după episodul nazist, iar Cehia după relaxarea cenzurii comuniste din anii 60. În multe limbi, cuvântul „kafkian” a ajuns să descrie o situație absurdă și suprarealistă.

Din păcate nu a dat importanță primelor simptome ale tuberculozei refuzând să se trateze într-un sanatoriu. Starea sănătății i s-a agravat și, începând cu 1922, nu a mai putut lucra. În ultimele luni ale vieții, a fost internat în sanatoriul din Kierling, lângă Viena. A murit la 3 iunie 1924 în brațele prietenului său, doctorul Robert Klopstock, și ale ultimei sale iubite, Dora Diamant.

Post-mortem, opera sa literară, rămasă în cea mai mare parte inedită, a fost publicată de Max Brod, prietenul și legatarul său testamentar, cel care a refuzat să ducă la îndeplinire rugămintea lui Kafka de a arde manuscrisele sale.
Cei doi, Franz Kafka și Max Brod s-au întâlnit în 1902, atunci când studiau dreptul la Universitatea Charles din Praga. S-au împrietenit rapid datorită pasiunii pentru literatură şi pentru că ambii erau evrei vorbitori de germană. Cei doi au devenit atât de apropiaţi încât atunci când Max Brod a fost exclus din cercul filosofic de la Cafe Louvre în 1905, Kafka a abandonat grupul în semn de solidaritate.

Brod era un personaj de succes, reuşind în timpul vieţii să publice 83 de cărţi, în timp ce Kafka şi-a petrecut o mare parte din viaţa de adult într-o companie de asigurări, scriind doar în timpul liber.
Nesiguranţele lui Kafka l-au ţinut înapoi în acest aspect. A distrus multe lucrări pe timpul vieţii şi a cerut în testament ca Brod să facă la fel cu restul scrierilor atunci când Kafka va muri.
Când Kafka a murit în 1924, la vârsta de 41 de ani, Brod nu a pierdut timpul în a ignora cererea prietenului său, publicând pe rând operele sale.
În 1939, Brod şi soţia sa au scăpat de nazişti, ajungând în Tel Aviv cu o geantă care conţinea toate scrierile lui Kafka. Deşi s-a stabilit pentru o altă viaţă, Brod a continuat să publice manuscrisele lui Kafka până la moartea sa din 1968. Timp de 30 de ani, Max Brod a alcătuit, între altele, un corpus al corespondenței lui Kafka cu figurile intelectuale ale timpului său și cu apropiații săi.A reuşit să-l facă pe scriitor celebru, dar manuscrisele nu au mai ajuns în Praga, astăzi fiind deţinute de Librăria Naţională din Israel.

Deşi astăzi Franz Kafka este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori ai literaturii, a fost nevoie de un prieten încăpăţânat şi de decenii de schimbări culturale pentru ca oraşul de origine, Praga, să-l primească pe eroul său.
La moartea lui, în 1968, Brod a lăsat moștenire colecția de scrieri ale lui Kafka secretarei și prietenei sale de lungă durată, Esther Hoffe.
Însă Esther Hoffe nu a respectat dorinţa lui Max Brod şi, în loc să predea acele arhive – estimate la mai multe milioane de dolari – unei instituţii culturale, le-a lăsat la rândul ei moştenire, conform testamentului ei din 2007, celor două fiice ale sale.

Colecţia Brod a devenit atunci miza mai multor litigii, ce au ajuns până la Curtea Supremă din Israel.

Apogeul bătăliei judiciare dintre Israel, Germania şi familia Hoffe a fost atins atunci când manuscrisul original al „Procesului” a fost vândut de fosta secretară cu 2 milioane de dolari Arhivelor din Marbach. Documentul a fost în cele din urmă recuperat de Biblioteca Naţională a Israelului.

Potrivit presei israeliene, Esther Hoffe, care a afirmat cu puţin timp înaintea morţii sale că fusese victima unui jaf, păstra acele documente în condiţii necorespunzătoare, printre cele 10 pisici ale sale, în apartamentul ei din Tel Aviv.
Germania a predat în anul 2019 Israelului câteva mii de documente care i-au aparţinut lui Max Brod, confidentul şi executorul testamentar al scriitorului Franz Kafka, marcând astfel epilogul unuia dintre episoadele ce au compus o veritabilă saga internaţională în jurul acestor arhive, informează AFP.

În ziua de astăzi, Kafka este omniprezent în capitala Cehiei, având numeroase monumente, mai ales în centrul vechi al oraşului. De asemenea, multe cafenele şi locuri iubite de scriitor au fost păstrate aşa cum arătat în Praga lui Kafka de acum 100 de ani, relatează Atlas Obscura.

Franz Kafka a fost într-o scurtă vizită și în România la Arad, în iulie 1917, alături de logodnica Felice la o soră a acesteia, căsătorită Braun.

Scriitorul nefericit în scurta sa trecere pământeană este celebrat astăzi în toate centrele culturale ale Europei și ale lumii. Lumea din romanele sale este lumea fiecăruia dintre noi, iar opera este, după cum spunea: ’’O carte este ca o cheie către camere necunoscute din castelul care este înăuntrul nostru.’’
Indiferent cu ce abordare Analizăm sau percepem opera sa, Franz Kafka rămâne în galeria marilor scriitori ai lumii.
Nefericit ca om, Franz Kafka poate fi descris pe scurt-„(…) Cu cât e mai nobil geniul, cu atât mai puțin nobil este destinul. Un geniu mic cunoaște gloria, un mare geniu are parte de infamie, un geniu mare suferă de disperare; iar un Dumnezeu este crucificat.”