Personalităţi bănăţene: Eftimie Murgu, denumit și “om fantastic cu caracter de bronz”

Unul dintre cei mai de seamă oameni ai Banatului,Eftimie Murgu, la 153 de ani de la nașterea sa, rămas în istorie drept „căpitanului” bănățenilor.
Gestul de a-l readuce pe Eftimie Murgu în memoria colectivă, mai ales a generațiilor tinere, este unul de patriotism, fiindcă așa cum spunea Pavel Bellu, „Tresărim și ne întrebăm: cine a fost Eftimie Murgu?”.

Articol editat de Anca Bălălău, 12 mai 2023, 12:38

Istoric, profesor de filosofie, doctor în drept, avocat, notar, jurist, cărturar și revoluționar, Eftimie Murgu este personalitatea Banatului cinstită de popor „mai mult decât împăratul”.Născut pe 28 decembrie 1805,în casa cu numărul 84 din localitatea Rudăria, ce astăzi îi poartă numele, pe atunci comitatul Caraș-Severin, a fost și deputat în Parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848 -Dieta de la Debrețin-, apoi avocat în Budapesta.Cursurile primare le-a făcut la școala din localitatea natală, Rudăria, avându-l ca învățător pe Ion Mazaran, învățând în limba slavonă, apoi a continuat studiile la Caransebeș, după care a urmat facultatea de filosofie din Seghedin, transferându-se apoi la Budapesta, unde studiază Dreptul, pe care îl termină în anul 1830 cu rezultate foarte bune. Toate diplomele obținute în decursul timpului au fost obținute cu titlul de “EMINENCE”. Pe lângă limba română, vorbea fluent latina, maghiara, germana, greaca și slavona.

În 1834 pleacă în Moldova pentru a preda filosofia la Gimnaziul de la ‘’Trei-Ierarhi’’ din Iaşi, gimnaziu ce s-a transformat în anul următor în Academia Mihăileană și unde Eftimie Murgu întemeiază catedra de filosofie. Ideile pe care le-a propagat la Iaşi, atât în rândul cunoscuţilor cât şi în rândurile elevilor săi, au iscat nemulţumiri în rândurile boierimii conservatoare care l-au denunţat pe Murgu domnitorului Mihail Sturza pentru atitudinea sa revoluţionară. În consecinţă, Murgu a fost nevoit să-şi dea demisa și să părăsească Iaşiul. Se va stabili apoi la Bucureşti, unde intenţiona să intre la Colegiul Sfântul Sava, însă a trebuit să aştepte un an de zile până la numire, timp în care a trăit din avocatură şi lecţii particulare de filosofie. Motivul era că Eforia Şcoalelor din Bucureşti era preocupată de renumele de revoluţionar şi de ideile lui Murgu şi de aceea a întârziat pe cât posibil numirea sa.

Printre elevii care au luat lecţii particulare de filosofie de la Eftimie Murgu s-au aflat şi Nicolae Bălcescu şi C.A. Rosetti, care vor deveni ulterior lideri de marcă ai Revoluţiei din Ţara Românească. Împreună cu ei și alți câțiva câțiva prieteni va pune bazele unei societăţi revoluționare secrete care îşi propunea să militeze pentru independenţa ţării, pentru instaurarea unei regim democratic, pentru egalitatea în faţa legii şi pentru constituirea unei armate revoluţionare. Societatea este descoperită şi singurul anchetat a fost Eftimie Murgu, ceilalţi membri reuşind să scape. Participant activ al Revoluției de la 1848 din Țările Române, Eftimie Murgu a militat pentru libertatea poporului român, concepută şi înţeleasă, în atât sub raport naţional, cât şi sub raport social.

Eftimie Murgu a fost unul dintre cei mai clarvăzători revoluționari democrați pașoptiști români, una din marile personalități pașoptiste “care n-a pregetat a se jertfi pentru obșteasca fericire a poporului și a țării”.

A intrat în viața publică odată cu tipărirea lucrării sale “Combaterea dizertației” ca răspuns împotriva defăimărilor maghiarului Sava Tököly, care punea la îndoială autenticitatea limbii și istoriei poporului român.
La activitatea cărturărească a lui Eftimie Murgu se adaugă și faptul că a fost unul din deschizătorii de drum ai învățămîntului filosofic în limba română.În toată activitatea sa, cărturarul bănățean a fost un mare adversar al absolutismului habsburgic, lucrul dovedit în 1849 în Dieta de la Debrețin unde a votat detronarea habsburgilor, fapt ce va constitui unul din principalele acte de acuzare în urma cărora va fi condamnat la moarte; el declarând că Biserica Ortodoxă din Banat și Transilvania să-și desfășoare activitatea în limba maternă.

În concepția sa revoluționară, Eftimie Murgu era un adept înflăcărat al ideii de republică, un neobosit luptător pentru desființarea relațiilor feudale cît și pentru unitate națională a românilor.În iarna anului 1848 Eftimie Murgu era la a doua detenție, iar la 6 februarie procesul lui se reia; el cerând să fie dus în fața împăratului.
Astfel, datorită manifestațiilor tineretului român din Pesta, Murgu este eliberat la 9 aprilie. După câteva zile i se propune de către Timotei Cipariu să prezideze Adunarea de la Blaj, ”ofertă” pe care o refuză.
La 24 iunie este ales deputat simultan în circumscripțiile electorale Lugoj, Oravița și Făget. Cu ocazia validărilor la ședința Adunării Naționale din 6 iulie 1948 va opta pentru mandatul Lugojului. Obține dreptul de a convoca o adunare populară la Lugoj și la 27 iunie în deschiderea adunării este proclamat președinte al acesteia.

Marea Adunare Națională de la Lugoj din 15 iunie 1848, al cărei președinte a fost propus, a cerut, printre altele, următoarele:
-Înființarea unei armate populare române prin înarmarea poporului,
-Organizarea Banatului ca un căpitanat general al Banatului,
-Numirea lui Eftimie Murgu căpitan general al Banatului,
-Recunoașterea limbii române ca limbă oficială în tot Banatul,
-Independența Bisericii Române din Banat.

În anul următor revoluției, Eftimie Murgu votează detronarea habsburgilor cât și noua lege a naționalităților ce cuprindea obținerea unor drepturi minimale pentru români, precum și reorganizarea unei legiuni române. Pentru curajul avut de a vota împotriva habsburgilor este arestat la 22 august și condamnat la moarte pentru “înaltă trădare față de monarhia habsburgică”. Pedeapsa i se comută la patru ani de închisoare pe care-i va executa în închisoarea din Iosefstadt din Boemia. După ce a ieșit din închisoare a mai candidat o dată pentru funcția de deputat în Dietă și în anul 1861 a fost ales deputat de circumscripția electorală din Moravița, iar în 1865 a scris ultima lucrare intitulată “Despre memorandumul Congresului Sîrbesc”; activitatea fiindu-i îngrădită de faptul că închisorile l-au slăbit foarte mult.

A părăsit această lume stingându-se din viaţă la Budapesta, în data de 12 mai 1870 (conform Wikipedia) și a fost înmormântat în cimitirul Kerepesy. Osemintele sale au fost aduse în ţară în anul 1932 şi reînhumate în cimitirul de la Lugoj.

Localitatea unde s-a născut îi poartă numele și este un punct de atracție turistic datorită Morilor de apă care se află în drumul spre Bozovici la o distanță aproximativă până în 20 de km de la Cascada Bigăr.