Personalități ale teatrului românesc, la aniversare – Oana Pellea!

Într-o societate ușor debusolată, consider că aniversarea unui artist este sărbătoare importantă, fiindcă vorbim despre ceea ce doar cultura poate determina – independența morală și spirituală a unei națiuni. Și dacă ne uităm în istorie, marile națiuni și-au consolidat existența pe și prin cultură.

Articol editat de Anca Bălălău, 29 ianuarie 2025, 09:06

Susțin cu sinceritate și fără a fi patetică, respect și mă încăpățânez să spun că rezistența unui neam se face prin cultură.

Astăzi, despre descendenta unui voievod al teatrului românesc, Amza Pellea, o personalitate autentincă la aniversare, Oana Pellea.

„Oriunde am merge în lumea asta mare purtăm pe tălpile sufletului nostru pământ românesc!” afirmă distinsa doamnă, născută pe 29 ianuarie, fiică a Domnicăi și Amza Pellea.

Absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică ’’Ion Luca Caragiale’’, actualul UNATC, promoția 1984, la clasa profesor Sanda Manu, Oana Pellea este un reper moral al tuturor celor care i-au citit cărțile, i-au văzut filmele sau au aplaudat-o la scenă deschisă.

„Te-ai întrupat din stele, din pulbere, din vânt, din gândurile mele, din apă, din pământ şi din iubirea noastră clocotitoare, vie… Ai înflorit, albastră, gingaşă bucurie. Aluneci ca o rază de soare jucăuş, eşti apa dintr-o rază, eşti pumnul meu, căuş, din care, însetat, sorb viaţa-adevărată şi bucurie multă, şi lacrimă curată (…) Prin tine devin veşnic şi capăt sens şi ţel, prin tine sunt puternic, sunt piatră, sunt oţel şi, datorită ţie, fetiţa mea cea mică, de-acuma lui tăticu’ de moarte nu-i e frică!” , scria Amza Pellea, la nașterea domniței sale.

A avut întotdeauna o legătură specială cu tatăl său, de la care a moştenit nu doar talentul artistic, ci şi dragostea faţă de oameni şi de frumos.

Astăzi, Oana Pellea joacă în limbile română, franceză, engleză şi italiană, participând la numeroase producţii internaţionale, inclusiv producţia româno-franceză “Ioana d’Arc-Extrase dintr-un dosar” şi producţia teatrală francezo-canadiană “Mă tot duc”, în regia lui Marc Doré. Este un devotat artist român, își adoră țara și își respect spectatorii și cititorii.

De altfel, doamna Oana Pellea ne mărturisește:
‘’Glumesc de multe ori şi spun că dacă ai şcoala numită România înseamnă că te vei descurca oriunde în lume… Şi e adevărat. Aici parcă e totul mai greu. Mai complicat. Mai încurcat. Ai senzaţia că trebuie să împingi vagoane ca să urneşti ceva… Şi de aici acest sentiment de construcţie pe nisip. O luăm tot timpul de la capăt…
Oriunde am merge în lumea asta mare purtăm pe tălpile sufletului nostru pământ românesc. Pe fruntea noastră e scris “român”. Nu credeţi că trebuie să facem ceva ca să devenim mândri de acest nume?
Îmi iubesc ţara atât cât îmi îngăduie ea s-o iubesc. Dacă îţi înjuri ţara de dimineaţă până seara e ca şi când te-ai înjura în oglindă!’’

„Evadarea tăcută” de Lena Constante, one-woman-show răvășitor sau sau regia Oana Pellea, sau Callas, de Terrence McNally, o producție originală, la intersecția dintre teatru și operă, ce explorează multiplele fațete ale personalității sopranei Maria Callas, reprezintă repere în arta spectacolului românească.

Dealtfel, despre ’’Evadarea tăcută’’, mărturisește: ’’Nu poți printr-o dramatizare să „joci viața” unui Om! Mi se pare indecent. De aceea, spectacolul „Evadarea tăcută” mi-l doresc o mărturisire și nu un spectacol de teatru. Scopul meu nu este performanța actoricească, ci o experiență umană împărtășită cu dumneavoastră! Îmi doresc ca textul și experiența unui fenomen uman pe numele de Lena Constante să ajungă la spectatori.
Pentru mine este o datorie de onoare să fac cunoscută publicului această Lecție de viață: Cum poți evada din iadul trăit plonjând în raiul din tine!
Vă invit la o mărturisire.
Cea mai mare dezamăgire pentru mine ar fi: „ați jucat bine”.
Nu vreau să „joc”.
Nu vreau să fiu actriță în acest spectacol.
Vreau doar să vă împărtășesc cu smerenie experiența acestui excepțional Spirit. Atât.’’

Oana Pellea este artistul și omul căruia i se cuvine reverența noastră.

Majestatea Sa Regele Mihai I al României i-a acordat Oanei Pellea decorația Crucea Casei Regale a României la 25 octombrie 2012. Nu știu ce sau cum aș putea scrie, nici măcar nu îndrăznesc să antamez cuvinte, dar cu o constantă admirație și iubire, un sincer La mulți ani, doamnă Oana Pellea, de aici din Banatul de Munte unde vă așteptăm cu emoție și prietenie!

Nota redacției:
În perioada 1984–1987 a fost actriță la Teatrul din Piatra Neamț.
A jucat la Teatrul Bulandra din 1987 până în 1999 și a participat la numeroase turnee din America de Nord, America de Sud, Japonia și Europa. Din 1999, Oana Pellea este liber profesionistă.
Performanțele sale notabile au inclus, printre altele, rolurile Mașei din Trei surori a lui Cehov, al lui Lucius din „Iulius Cezar” de W. Shakespeare — pentru care i-a fost acordat Premiul Criticii Internaționale pentru „Cea mai bună actriță”. Alte roluri importante în teatru: Julieta din Mefisto a lui Klaus Mann, Catarina din producția lui Mihai Măniuțiu, Îmblânzirea Scorpiei după Shakespeare și Drussila din Caligula a lui Albert Camus, Timpul din Poveste de iarnă a lui Shakespeare, în regia lui Aleaxandru Darie.
Cariera Oanei Pellea cuprinde peste 50 de roluri importante în teatru și 20 în film.

În 2006 a jucat alături de Clive Owen în filmul „Children of men”, în regia lui Alfonso Cuaron (OSCAR 2013) , produs al studiourilor Universal Picture. Acest film a fost realizat în întregime la Londra și a fost nominalizat pentru premiile Oscar la 3 categorii.

În 2007 a fost distribuită în producția britanică „I really hate my job”, regia Oliver Parker.
În 2007 a fost distribuită în producția americană „Fire and Ice”, regia Jean-Christophe Comar („Pitof”).
Este prezentă, într-un rol important, în distribuția filmului „Biblioteque Pascal”, în regia lui Szabolcs Hajdu.
Oana Pellea joacă în româna, franceza, engleza și italiana, participând la numeroase producții internaționale, inclusiv producția româno-franceză „Ioana d’Arc-Extrase dintr-un dosar” și producția teatrală francezo-canadiană, în regia lui Marc Doré Mă tot duc, aici alături de Mihai Gruia Sandu.
Oana Pellea a avut onoarea de a reprezenta România la mai multe festivaluri internaționale de teatru inclusiv la festivalul anual al Uniunii Teatrelor Europene, Festivalul Klang Bogen de la Viena, Festivalul Internațional Francofon din Franța și Festivalul Americilor din Canada. Face parte din Jurii internaționale de film.

Începând cu stagiunea 2004-2005, joacă la teatrul Bulandra în spectacolul „Scaunele”, la Teatrul Foarte Mic în spectacolul „Mă tot duc” și la teatrul Metropolis în „Buzunarul cu pâine”.
La 13 mai 2009, Oana Pellea a primit Marele Premiu al Festivalul Comediei Românești „FestCO”, ediția a VII-ea pentru „Cel Mai Bun Spectacol” cu piesa „Buzunarul cu Pâine” de Matei Vișniec, traducerea Virgil Tănase. Titlul piesei în franceză este „Du pain plein les poches”.
În iunie 2009 a apărut prima carte semnată Oana Pellea la editura Humanitas: „Jurnal 2003-2009”. [2]
„Jurnal 2003-2009” devine cartea cea mai bine vândută a Editurii Humanitas cu peste 15.000 de exemplare cumpărate în mai puțin de trei luni (august 2009), iar în octombrie (același an) „Jurnalul” ajunge la un tiraj record de 32.000 de exemplare
În martie 2010 Oana Pellea revine pe scena Teatrului Bulandra cu rolul Tanti Roz din Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmidt.

În noiembrie 2011 joacă în Vocea Umană de Jean Cocteau în regia Sandei Manu, la Teatrul Metropolis, rol pentru care este nominalizată la premiul UNITER pentru cea mai buna actriță.
2014 premiera spectacolului N(AUM) în regia Mariana Cămărășan. Spectacol invitat la festivaluri din țară și din străinătate. Se joacă la Teatrul Mignon din București.
2015 premiul Omul Anului la secția Actor, premiu oferit de Ziarul Cotidianul.

Roluri în film
Fica – “Moromeții 2”, regia Stere Gulea, 2018
Diriginta – „Triplu sec”, serial TV, regia Letiția Rosculeț, 2018
Sophie Schwartz – “The Gambler”, regia Szabolcs Hajdu, 2015
Ioana Constantinescu – „Uniți, salvăm”, scurt metraj, regia Iben Ravn, 2015
Rodica Paparu – „Biblioteque Pascal”, în regia lui Szabolcs Hajdu, 2010
Queen Remini – „Fire and Ice: cronica dragonilor”, regia Jean-Christophe Comar („Pitof”), 2007
Carmen Caragiu – “Cu un pas înainte”, serial TV, regia Bogdan Tiberiu Dumitrescu, 2007
Rita – „I really hate my job”, regia Oliver Parker, 2007
“Tinerețe fără tinerețe”, regia Francis Ford Coppola, 2007
Marichka – „Children of men”, în regia lui Alfonso Cuaron, 2006 (nominalizat la Oscar în 2013 la 3 categorii)
Patricia Manafu – “Păcatele Evei”, serial TV, regia Adrian Batista, 2015
Anya – “Palme albe”, regia Szabolcs Hajdu, 2006
Puși – “Camera ascunsă”, regia Bogdan Dumitrescu, 2004
Mama lui Alex – “High Tension”, regia Alexandre Aja, 2003
Alberta Costineanu – “Stare de fapt”, regia Stere Gulea, 1995
Landlady – “Nostradamus”, regia Roger Christian, 1994
Irina – “Vulpe – Vânător”, regia Stere Gulea, 1993
Oana Pellea – “Visul – Portret Liviu Ciulei”, Lucia Hossu Longin, 1992
“Unde la soare e frig”, regia Bogdan Dumitrescu, 1991
Lidia Dumitru – “Cine are dreptate?”, regia Alexandru Tatos, 1990
„François Villon – Poetul vagabond”, regia Sergiu Nicolaescu, 1990
Mama fetițelor – „Maria Mirabela în Tranzistoria”, regia Ion Popescu Gopo, 1989
Crina – “Acasă”, regia Constantin Vaeni, 1984
Wanda – “Der Mann mit dem Ring im Ohr”, regia Joachim Hasler, 1984
“Faleze de nisip”, regia Dan Pița, 1983
Angela – “Râdeți ca-n viață”, regia Andrei Blaier, 1983
Oana – “Concurs”, regia Dan Pița, 1982
Dublaj voce
Cârciumăreasă – “Noua viață a lui Kron”, film Disney, 2018