Nobelul românesc, Herta Muller, împlinește 71 de ani
’’Cineva cânta un cântec popular românesc. Priveam prin înserare cum treceau oi cu picioare roşii prin cântec. Şi-am auzit cum s-a oprit vântul în cântec,’’ scria Herta Muller în ’’Animalul inimii’’.
Articol editat de Anca Bălălău, 17 august 2024, 15:50
Nobelul Bănățean, cum ne place să îi spunem, s-a născut la 17 august 1953, în comuna Niţchidorf din judeţul Timiş, în familia unor şvabi bănăţeni. Scriitor de origine română, Herta Müller, este laureat al Premiului Nobel pentru literatură!
’’Un scriitor e rezultatul unei experienţe’’, mărturisește cea care se bucură în egală măsură de admirație cât și de calomnie mioritică, practic singurul om de cultură român contemporan care a reușit să despartă apele opiniei publice românești.
“Scrisul meu s-a referit întotdeauna la cum apare o dictatură, cum poate apărea o situaţie atunci când o mână de oameni puternici domină o ţară, iar ţara dispare, şi rămâne numai statul”, explică scriitorul și omul Herta Muller!
Născându-se într-o familie șvabi bănățeni, a plătit din păcate această apartenență… Mama sa, ca majoritatea populației de naționalitate germană din România (cei între 17-45 de ani), după accederea comuniștilor la putere, a fost deportată în 1945 în Uniunea Sovietică. Acolo a fost deținută timp de cinci ani într-un lagăr de muncă forțată. Fostul lagăr de la Novo-Gorlovka se află pe teritoriul Ucrainei.
În romanul ei Atemschaukel (Leagănul respirației), publicat la München în anul 2009, Herta Müller a prelucrat aspecte privind deportarea germanilor originari din România în Uniunea Sovietică. Acest roman, care prin „Fundația Robert Bosch” a fost nominalizat pentru Deutscher Buchpreis (Premiul german al cărții), a ajuns la 16 septembrie în finala celor șase.
A învăţat la Liceul Teoretic “Nikolaus Lenau” din Timişoara, apoi a studiat literatura germană şi literatura română la Universitatea din Timişoara, între 1973 şi 1976.
A fraternizat cu “Grupul de Acţiune Banat”, constituit de intelectuali de etnie germană, printre care Richard Wagner, Helmuth Frauendorfer ş.a., grup ce protesta împotriva cenzurii comuniste, punctează http://enciclopediaromaniei.ro.
„Din fericire am întâlnit în oraș, la Timișoara, o mână de tineri poeți din Grupul de Acțiune Banat. Fără ei nu aș fi citit cărți și nu aș fi scris nici o carte. […] Cu ajutorul acestor prieteni am supraviețuit. Fără ei n-aș fi rezistat represiunilor. Mă gândesc astăzi la acești prieteni. Și la cei pe care Securitatea îi are pe conștiință și care se află acum în cimitire”, afirmă scriitoarea.
După 1977, Müller a făcut parte și din cenaclul literar (Literaturkreis) „Adam Müller-Guttenbrunn”, cenaclu afiliat Asociației Scriitorilor din Timișoara.
Un grup de zece tineri poeți a debutat cu versuri în antologia de poeme tradusă în 1982 în limba română, „Vînt potrivit pînă la tare”, grup din care făcea parte Herta Müller alături de colegii săi Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok, Rolf Bossert, Horst Samson etc.
Ca urmare a neprezentării ei la postul repartizat în învățământ după terminarea facultății, Hertei Müller i s-a oferit prin intervenția scriitorului și redactorului șef al ziarului „Neue Banater Zeitung”, Nikolaus Berwanger, un post de traducător, de altfel un post privilegiat, la întreprinderea „Tehnometal”. Angajarea pe acest post căutat a fost posibilă doar fiindcă Nikolaus Berwanger și directorul Uzinei Tehnometal, Pitzer au fost prieteni apropiați. Ulterior și-a câștigat – ca toți ceilalți absolvenți de universitate, care nu s-au prezentat la postul repartizat inițial în învățământ – traiul lucrând în calitate de profesor suplinitor în diferite școli, între altele în Liceul „Nikolaus Lenau” din Timișoara și la câteva grădinițe, precum și acordând ore particulare de germană.
Biografia ei este prezentată în volumul „Regele se înclină și ucide”.
Volumul de debut, „Niederungen” – „Ținuturile joase”, a apărut în 1982, după o puternică confruntare cu cenzura care i-a „defrișat” simțitor manuscrisul, volumul fiind totodată premiat de Uniunea Tineretului Comunist la secțiunea „lucrări în limbile naționalităților conlocuitoare”.
Peste doi ani cartea a fost publicată și în Republica Federală Germania, exact așa cum fusese scrisă de autor. Reacția autorităților din România a fost dură: i s-a interzis să mai publice.
Din 1985, textele sale au fost interzise în România, potrivit http://www.humanitas.ro/ .
În anul 1987 s-a stabilit împreună cu soţul ei, Richard Wagner, în Berlinul de Vest.
A fost aleasă în Academia Germană pentru Limbă şi Literatură, iar numeroasele invitaţii de a preda la diverse Universităţi din întreaga lume au purtat-o spre Anglia, Statele Unite şi Elveţia.
În 2005, a publicat în limba română colecţia de poezii “Este sau nu este Ion”.
Literatura Hertei Müller şi angajamentul ei curajos pentru respectarea drepturilor omului, pentru libertate şi democraţie, pentru clarificarea trecutului dictatorial, atât cel comunist cât şi cel fascist, i-au conferit un loc de vârf în literatura universală.
În 1999 a fost nominalizată, pentru prima dată, la Premiul Nobel pentru Literatură.
În anul 2009, a publicat capodopera “Leagănul respiraţiei” (“Atemschaukel”), în care abordează deportarea unor cetăţeni români de naţionalitate germană, trimişi la muncă în Uniunea Sovietică şi supuşi unui regim de exterminare.
La 8 octombrie 2009, Academia Suedeză a anunţat că Premiul Nobel pentru literatură îi revine scriitoarei de origine română Herta Müller, “care, cu concentraţia poeziei şi francheţea prozei descrie viaţa celor deposedaţi”, potrivit http://www.nobelprize.org.
La momentul anunţului, Herta Müller a declarat, potrivit Reuters, că dictatura a determinat-o să scrie: “Cred că literatura provine întotdeauna din lucruri care au făcut rău cuiva, şi există un fel de literatură, unde autorii nu îşi aleg subiectele, ci au de a face cu un subiect care a venit asupra lor. Şi nu sunt singurul autor în această situaţie”.
Tot în 2009, a fost distinsă cu Premiul ‘’Franz Werfel’’ pentru Drepturile Omului.
„Am fost mereu uimită de varietatea lingvistică a limbii române, de metaforele pe care le conţine. E o altă dimensiune a sinelui, pe care ţi-o conferă, de parcă aş avea două staţii, una a limbii pe care o întrebuinţez, alta, cea oferită de cuvântul echivalent al celeilalte limbi, care oferă o altă imagine. Limba română mă însoţeşte permanent, o am în cap, chiar dacă scriu în limba germană. Mă însoţesc, întotdeauna, în paralel, imaginile celeilalte limbi,” mărturiseşte Herta Müller.
Nominalizată de trei ori la Premiul Nobel, Herta Muller laureata anului 2009, odată cu primirea prestigioasei distincții intră în rândul celor mai mari scriitori de limbă germană, alături de Thomas Mann, Herman Hesse, Heinrich Boll, Gunter Grass ori Elfriede Jelinek, toți laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură.
Cărţile sale au fost traduse în peste 20 de limbi, precum engleză, franceză, italiană, spaniolă, norvegiană, japoneză, chineză ş.a.
’’Eu cred că trebuie să fii onest, împăcat cu tine însuţi. Cred că scriind, omul se împlineşte altfel decât prin cele cinci simţuri. Scriind sunt descoperite lucruri din altă dimensiune. Atâta timp cât scriu, îmi dau seama măcar un pic cum ar putea decurge viaţa, dar când termin textul, iară nu mai ştiu’’, susține Herta Muller.
Este greu de știut câți tineri au în biblioteca familiei o carte scrisă de ea, este greu de știut în câte școli din România i se pronunță numele,din păcate majorității românilor îi place să se laude cu obiectele scumpe, să asculte manele la volumul maxim sau să meragă la stand-up comedy… Nu știu și nu am înțeles de ce nici în cercurile ’’mai elitiste’’ numele său nu se bucură de audiență.
Este greu de înțeles de ce o parte a românilor o judecă cu avânt muncitoresc… Nu voi uita niciodată când la radio mi s-a cerut imperios sa schimb subiectul emisiunii dedicate Hertei Muller… Nici măcar nu cred că cei care o contestă i-au citit cărțile… Este greu de acceptat faptul că în loc să admirăm, ignorăm…
Herta Muller alături de 4 mari personalitați de origine românească sunt laureații acestui prestigios premiu: Elie Wiesel a câștigat premiul pentru Pace în 1986, George Emil Palade premiul pentru Fiziologie și Medicină în 1974, medicul român Ioan Moraru, copreședinte al organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, împreună cu americanul Bernard Lown și rusul Mihail Kuzin au câștigat și ei Premiul Nobel pentru Pace în 1985 și arădeanul Stefan W. Hell premiul în domeniul Chimiei în anul 2014.
‘’Singurii oameni care percep întregul tablou sunt cei care ies afară din cadru’’, afirmă Salman Rushdie… poate că aceasta a fost șansa acestor laureați, faptul că nu mai erau în România, dacă ne gândim la modul cum s-a comportat statul român când Constantin Paulescu, Lucian Blaga, Ștefan Procopiu sau Nichita Stănescu au avut nominalizări la acest premiu…
Herta Muller a mai primit premii şi distincţii germane ori internaţionale printre care se mai numără: Premiile “Ricarda Huch” (1987), “Kleist” (1994) şi “Joseph Breitbach” (2003); Premiul european “Aristeion” (1995), Premiul literar internaţional IMPAC Dublin (1998), Premiul literar al Fundaţiei “Konrad Adenauer” (2004), Premiul “Würth” pentru literatură europeană (2006), Premiul Hoffmann von Fallersleben (2010).
În anul 1993, după cartea sa ‘’Vulpe-Vânător’’, regizorul Stere Gulea a făcut un film având în rolurile principale actori de prestigiu-Oana Pellea, Dorel Vișan și regretatul George Alexandru.
De asemenea, volumul de debut, „Niederungen” – „Ținuturile joase”, a fost adaptat scenic, în anul 2012 la Teatrul German de Stat din Timișoara, regia Niky Wolcz, scenografia celebrul artist cu rădăcini reșițene , Helmut Sturmer, iar apoi în 2018, de regizorul Mihaela Panainte la Teatrul Național ‘’Vasile Alecsandri’’ din Iași.
’’Am scris întotdeauna doar pentru mine. Încerc să decriptez, în interior, ceea ce se petrece cu mine, ce s-a ales din mine. Mă trag dintr-un sătuc, am ajuns la oraş, unde m-am confruntat cu o minoritate germană conservatoare, apoi am scris prima mea carte, mi-am renegat mereu originile, am scris despre chestiunile naţional-socialismului, apoi despre modul de viaţă arhaic, de la sate, despre etnocentrism şi mulţi au caracterizat scrierile mele, din acest motiv, ca o literatură naţionalistă, ceea ce eu nu cred că am făcut’’ este confesiunea celei care într-un fel sau altul a adus ȘI României un Premiu Nobel.
Epilog:” Numai dacă dăm sens lucrurilor pe care le privim înseamnă că vedem.” Herta Müller
Foto: Herta Muller/Facebook
