Mari actori – Emanoil Petruț

„Una din condițiile artei este disprețul față de artificiu„, iar a reaminti tinerei generații despre marii artiști este, în aceste timpuri cutremurate de ignoranță și războaie, o condiție necesară pentru a conserva patrimonial cultural national. Ziua de 8 februarie rămâne în istoria teatrului românesc data de naștere a unui actor erudit, Emanoil Petruț. Putea fi şi Făt-Frumos şi Peer Gynt, şi Parsifal şi tânărul Oedip sau orice erou de legendă…

Articol editat de Anca Bălălău, 8 februarie 2023, 19:20

Emanoil Petruț s-a născut pe 8 februarie 1932 la Mărășești. Părinții actorului, Gabriel Petruț și Ecaterina Vasiliu s-au căsătorit în 1928 și au cumpărat împreună o căsuță la Mărășești în spatele gării. Au avut 4 copii. Primul, o fetiță născută în 1930, care a murit imediat după naștere, apoi Emanoil – actorul nostru, George, fratele cu doi ani mai mic și Mariana, născută în 1936, an în care într-una din camerele casei familiei Petruț funcționa Oficul telefonic al Mărășeștilor.

Emanoil Petruț a urmat cursurile Școlii Primare în Focșani, apoi în anul 1942, deși tatăl îl îndrumase spre un liceu cu profil militar, fiul pică deliberat proba sportivă și se înscrie la Liceul „Unirea” din oraș.
Încă din adolescență, Mimi – cum îl alintau părinții – își manifesta tendința de a transforma totul în spectacol în jurul său.
La Biserica din Mărășești le făcea pe bătrâne să plângă când rostea „Tatăl nostru”, iar la Focșani, se pare că nimeni nu spunea „Crezul” cu mai multă dăruire decât el. La serbări devenise vestit în rolul marelui recitator. Iubea poezia și teatrul la microfon. Asculta piese la radio și memora roluri întregi. La 12 ani era deja pe scena Teatrului „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani, cu trupa de amatori. Nu era festivitate în târg fără el. Devenise și vedetă a Barului Royal din oraș, unde bătea step à la Fred Astaire ca să mai câștige un ban. Dar totul s-a terminat când l-a prins dirigintele său.

În 1948, pe când avea 16 ani, l-a întâlnit pe George Vraca, iar marele actor l-a sfătuit să urmeze studii de teatru:
– Mi-aduc aminte că mi-a spus: „Măi băiatule, să te faci actor!”, își amintea regretatul artist și scriitor.

În același an,1948, este trimis, pe cheltuiala orașului Mărășești, la Facultatea de Teatru din Iași, după primul an transferându-se la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București, pe care îl absolvă în 1953.
Debutează în film în 1951 și în teatru în 1952.

Între 1953 și 1957 joacă pe scena Teatrului “ Nottara”, apoi pe cea a Teatrului Național, unde se și angajează.

În cei 18 ani de activitate artistică pe scena TNB, interpretează peste 100 de roluri, cele mai multe principale: Arbore din Apus de soare de B. Șt. Delavrancea, Nehludov din Învierea de Lev Tolstoi, Torvald din Nora de Ibsen, Răzvan din Răzvan și Vidra de B. P.Hașdeu etc.

În film, realizează cu precădere partituri istorice, pe care le interpretează cu distincție și intuiția exactă a psihologiei personajului.
Cele mai cunoscute filme în care a fost distribuit Emanoil Petruț au fost “Brigada lui Ionuț”, în regia lui Jean Mihail, “Porto Franco”, realizat de Paul Călinescu, “Amintiri din copilărie” și “Tinerețe fără bătrânețe”, în regia Elisabetei Bostan, “Merii sălbatici”, “Bătălia pentru Roma”, “Răzbunarea haiducilor”, “Secretul cifrului”, “Sărutul”, “Frații” și, cel mai drag film al actorului, “Tudor”, peliculă realizată în 1963 de regizorul Lucian Bratu, în care a jucat alături de George Vraca, Alexandru Giugaru, Amza Pellea, Olga Tudorache, Ion Besoiu și Ernest Maftei.

Simbol cinematografic situat aproape de sufletul actorului, pentru filmul Tudor a stat zile întregi la Biblioteca Academiei să-și studieze personajul și perioada istorică. Recunoștea în interviurile sale că se identificase cu revoluționarul de la 1821. A fost un film privilegiat în privința premiilor: Premiul pentru interpretare masculină la Festivalul Filmului de la Mamaia din 1963 și un an mai târziu, „Crucea Sudului” la Buenos Aires, George Vraca și Emanoil Petruț fiind cei doi actori români printre starurile internaționale.
Tudor Petruț, fiul fratelui său, a fost botezat de marele actor în ziua premierei filmului Tudor. Nepotul,Tudor Petruț, a fost admirat de generația anilor ’80 în filmul Liceenii, alături de Oana Sârbu, Mihai Constantin și de Ștefan Bănică Jr. și a absolvit IATC-ul, promoția 1990. În 1982, Tudor apărea alături de unchiul său în filmul „Femeia din Ursa Mare”, de Adrian Petringenaru, din distribuția căruia au făcut parte și Florina Cercel, Ioana Crăciunescu și Dorel Vișan. Astăzi este regizor și scenarist și trăiește în California de ani mulți.

Emanoil Petruț ne rămâne în memoria inimii prin timbrul său inconfundabil de un mare dramatism, vocea lui Decebal sau a lui Mihai Viteazul în filme istorice de mare succes semnate de Sergiu Nicolaescu.
Ultimul său rol a fost cel din piesa lui Dale Wasserman, Zbor deasupra unui cuib de cuci (1983), în regia lui Horea Popescu. Parteneri de scenă i-au fost: Florin Piersic, Olga Delia Mateescu, Gheorghe Cozorici, George Motoi, Costel Constantin și Claudiu Bleonţ.

A scris și versuri adunate cu grijă, emoție și respect de un vrâncean de-al său, scriitorul Alexandru Deșliu, în albumul memorial, intitulat simplu, Emanoil Petruț, apărut în 2003 la Editura Pallas din Focșani.

Actorul a fost căsătorit cu regizorul şi realizatorul de emisiuni radio şi televiziune Catinca Ralea, personalitate culturală remarcabilă, fata academicianului Mihai Ralea, dar nu au avut copii. Catinca Ralea a fost unul dintre cei mai încântători și cultivați oameni de radio din România, care primise în familia ei o educație aleasă. L-a susținut pe Petre – așa îl alinta – în toată cariera actoricească, deși el era mai boem.
Se completau unul pe altul, erau efervescenți. Primeau oaspeți și mergeau în vizite…

Catinca Ralea a fost pe lângă soția sa și marea sa iubire, iar Emanoil Petruț avea să îi dedice multe poezii în cei 21 de ani de căsnicie.
Singurătatea avea să îl răpună pe Emanoil Petruț după moartea soției sale, stare ce s-a simțit și în poeziile sale:
„Mă simt atât de singur, că-mi vuie a pustiu pereții și-n acest strâmt hotar mă las lumii în dar”, mărturisea cu tristețe singurătatea, Emanoil Petruț.

Din păcate avea să plece la doi ani după Catinca Ralea, pe 8 august 1983, an în care ne-au părăsit Amza Pellea și Nichita Stănescu.

La moartea lui, actorul Mihai Berechet a scris:
“A plecat dintre noi, cu acea distincţie rară cu care ies din scenă numai marii artişti, dispărând în luna august, luna stelelor ce cad, unul dintre pretioşii artişti ai scenei şi ecranului românesc: Emanoil Petruţ!
Ochii săi de culoarea lacurilor glaciare de munte nu vor mai reflecta în ei nici strălucirea soarelui, nici luminile reflectoarelor şi blendelor. Vocea sa cu timbru baritonal şi accente vrâncene se va rătăci în eterul amintirii şi cine oare şi-o va mai reaminti peste numai câţiva ani?(…) Ultima oară când l-am văzut, tot pe scenă, era o imensă şi prelungă pată brună, căreia lumina scenică nu îi mai putea prinde contururile şi în care luminile dinlăuntru, cele care dau autenticitatea, magnetismului actoricesc, se stinseseră… Aura îi dispăruse, măcinată de boală… Pe traiectoria dintre aura strălucitoare a începutului şi trista pată brună, de-a lungul unor ani, s-au înşiruit nenumărate succese, nenumărate izbânzi actoriceşti pe scenă şi pe ecranele mari şi mici… Prin dispariţia lui Emanoil Petruţ lumea artei româneşti pierde nu numai un valoros slujitor al ei, dar şi un om.

Un om plin de simplitate, de căldură sufletească, de înţelepciune şi tact, a cărui coordonată de viaţă a fost dragostea de om. Dacă, pentru Emanoil Petruţ-artistul, ursitoarele s-au dovedit generoase, dându-i talent, vigoare, frumuseţe, pareele necruţătoare şi hulpave s-au grăbit şi i-au tăiat cu o malefică foarfecă firul vieţii, mult, mult prea devreme. Să-i păstrăm amintirea!”

Sursă:Mihai Berechet, Revista Teatrul, septembrie 1983