Ion Cojar, unul din fondatorii morali ai școlii de teatru din România, o personalitate autentică și demnă de amintit

În ţara în care sunt promovate “vedetele”, iar Mentorii sunt amintiţi doar când pleacă, în ţara în care dialogul a trecut de la ŢUŢISME la ŢĂŢISME, în ţara în care au scris istoria culturii elitele cu preţul vieţii, fac un exerciţiu de admiraţie pentru omul de teatru, profesorul şi regizorul Ion Cojar.

Articol editat de Anca Bălălău, 18 octombrie 2023, 20:59

Cel călăuzit de principiul „procesul, nu succesul”, cel care a lucrat cu studenții săi astfel încât ei să-și dezvolte un mecanism psiho-emoțional specific care, odată cu utilizarea unei metode actoricești specifice să le permită să transforme cu ușurință convențiile în adevăr de viață , convenții precum situații de viață fictive și imaginare, poveste, parcurs și replici date, personalitatea unui personaj și obiectivul său, spre deosebire de vechea școală de actorie în care studenții erau învățați cum să joace teatru.

Ion Cojar spus mereu că „arta actorului nu are nimic in comun cu teatrul”, afirmație ce a devenit marca sa și a fost dascălul care s-a opus pedagogiei heirupismului de tip „muştruluială şi sforţare” până iese „ceva”.
Ion Cojar a văzut lumina zilei acum 92 de ani pe 9 ianuarie 1931, Recaș, județul Timiș şi a plecat acum 10 ani pe 18 octombrie 2009, București.

A fost profesor de actorie, cercetător, regizor de teatru și, ocazional, actor de film, fondatorul unei metode unice ce a revoluționat școala românească de actorie, argumentând că pentru a face un rol autentic, procesele psiho-emoționale ale actorului, odată cu vorbele sale, mișcările corpului și modificările fiziologice, ce sunt rezultatele acelor procese, nu trebuie să fie anticipate, deoarece în acest fel ele ar fi ancorate în idei preconcepute și nu ar fi noi si autentice, și, de asemenea, nu trebuie să fie controlate în mod conștient, deoarece nu ne putem observa propriile procese în timp ce ele au loc fără a le întrerupe.

Ca profesor și cercetător la UNATC, călăuzit de principiul „procesul, nu succesul”, Ion Cojar a lucrat cu studenții săi astfel încât ei să-și dezvolte un mecanism psiho-emoțional specific care, odată cu utilizarea unei metode actoricești specifice, să le permită să transforme cu ușurință convențiile în adevăr de viață (convenții precum situații de viață fictive și imaginare, poveste, parcurs și replici date, personalitatea unui personaj și obiectivul său etc.), spre deosebire de veche școală de actorie în care studenții erau învățați cum să joace teatru.
Actorii profesioniști care au fost formați prin metoda pedagogică a lui Cojar tind să folosească în procesele lor de creație o metodă actoricească derivată din cea anterioară.

Una dintre fostele lui studente, Luminița Gheorghiu, a câștigat premiul Asociației Criticilor de Film din Los Angeles (Los Angeles Film Critics Association Award) pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar cu rolul din filmul Moartea domnului Lăzărescu (2005).
Profesorul Mircea Gheorghiu, un alt fost student al lui Ion Cojar, este considerat a fi principalul continuator al metodei sale pedagogice în arta actorului.

Termenul „Metoda Cojar” are trei sensuri:
– metoda pedagogică autentică a lui Cojar (folosită în prezent de alți profesori de actorie) prin care și-a ghidat studenții în dezvoltarea unui mecanism psiho-emoțional specific care să le permită să transforme cu ușurință convențiilor în adevăr de viață;
– o metodă actoricească autentică derivată din metoda pedagogică a lui Cojar, prin care orice actor ar putea crea circumstanțele în care se poate naște adevărul de viață;
– metoda sa ca regizor de teatru, prin care a încercat să realizeze spectacole de teatru care în mod paradoxal să nu arate deloc a spectacole, ci a situații de viață și evenimente autentice cu care spectatorii să poată empatiza la modul total.

În paralel cu dezvoltarea metodei sale, Ion Cojar a susținut un sistem de învățământ în care studentul să nu fie învățat sau modelat de către profesor, ci-n care mediul de studiu să fie unul de laborator de experimentare și autocunoaștere, de despecializare și de eliberare de preconcepțiile dobândite în familie, școală și societate, un mediu în care studentul să-și conștientizeze și să-și utilizeze întregul potențial creator nativ care-l face unic.

La nivel teoretic, Ion Cojar și-a adunat toate cercetările și descoperirile în cartea sa intitulată „O poetică a artei actorului”, publicată la editura Unitext în 1996 și reeditată la editura Paideia în 1998.

Ca regizor de teatru, Ion Cojar a susținut de asemenea că spectatorii, pentru a empatiza la modul total cu ceea văd și aud, nu trebuie să aibă niciun indiciu sau impresia că asistă la un spectacol de teatru, ci la o situație autentică sau un eveniment autentic de viață. A urmărit să realizeze spectacole de teatru care, în mod paradoxal, să nu arate deloc a spectacole, la care spectatorii să nu găsească absolut niciun element care să le indice că asistă la un spectacol de teatru și nu la un eveniment de viață rea.

A fost o adevărată şcoală de teatru şi înţelepciune, un dascăl cu vocaţie, un artist desăvârşit şi un Om care ne-a lăsat transparenta stare a firescului.

Ion Cojar este autorul a peste o sută de spectacole de teatru, dintre care 34 au fost distinse cu premii la festivaluri și concursuri, dar și MENTORUL multor generații de artiști români care-i duc povestea mai departe!
Ion Cojar rămâne unul din fondatorii morali al școlii de teatru din România, o personalitate autentică și demnă de amintit!

La mulţi ani în amintire, Maestre Ion Cojar!