Ion Caramitru-un Hamlet românesc în regatul veșniciei, de 3 ani
‘’Înainte de a muri, Toma Caragiu mi-a oferit o fotografie, pe care a scris: “Dragă Pino, abia când nu voi mai fi, ai să afli cât de mult am ţinut la tine!“ își amintea regretatul actor Ion Caramitru… probabil că după despărțirea de Pino Caramitru mulți dintre noi am realizat cât de mult am ținut la el…și cât de mult a ținut el la TEATRU!
Articol editat de Casandra Silitra, 5 septembrie 2024, 16:40
Pe numele real, Ion Horia Leonida Caramitru, cel căruia prietenii îi spuneau Pino Caramitru, a văzut lumina zilei pe 9 martie 1942 în București.
De origine macedo-română, de la lumina zilei la lumina rampei, Ion Caramitru rămâne în istoria culturii române ca un om de teatru, film, radio, televiziune, regizor, ministrul culturii între anii 1997-2000 și director al Teatrului Bulandra între 1990-1993, directorul Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București, sunt tot atâtea dimensiuni ale unei cariere artistice de excepție, răsplătită cu numeroase premii.
Ion Caramitru avea să fie unul dintre puținii români decorat de Regina Elisabeta a-II-a a Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu Ordinul Imperiului Britanic – Ofițer de Onoare, a primit titlul francez de Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor, i s-a conferit Ordinul pentru Merit al României în grad de Mare Cruce şi a primit şi Crucea Casei Regale a României.
A absolvit I.A.T.C.-ul în anul 1964, clasa profesor Beate Fredanov. Pe scândură a debutat în spectacolul “Eminescu” de Mircea Stefănescu, la Teatrul Național din București și a ținut flacăra cuvântului aprinsă pe scena teatrului românesc interpretând roluri principale în piese de teatru importante semnate de autori precum William Shakespeare, A.P. Cehov, Luigi Pirandello, Georg Büchner, Bernard Shaw, Alfred de Musset etc. A colaborat cu mari regizori ai scenei românești precum Sică Alexandrescu, Moni Ghelerter, Liviu Ciulei, Vlad Mugur, Andrei Șerban, Radu Penciulescu, Alexandru Tocilescu, Cătălina Buzoianu.
A debutat pe marele ecran in “Comoara din Vadul Vechi”, 1964, regizat de Victor Iliu. Au urmat roluri în peste 40 de producții românești și străine și colaborări cu nume mari ale cinematografiei, precum Liviu Ciulei, Mircea Veroiu, Dan Pița, Andrei Blaier, Alexandru Tatos, Steven Soderbergh, Brian De Palma și Costa-Gavras.
Dintre zecile de pelicule în care a apărut în roluri importante merită menționate producțiile: „Pădurea spânzuraților”, film premiat la Cannes, în 1965, pentru regie ,Liviu Ciulei, „Iarba verde de acasă” în regia lui Stere Gulea, 1978, „Ecaterina Teodoroiu”, regia Dinu Cocea, etc.
De asemenea, este cunoscut publicului și pentru rolul Socrate din celebra serie „Liceenii”. Talentul său, remarcat de producătorii din străinătate, l-a recomandat pentru roluri în filme precum „Kafka”, 1991, regia Steven Soderbergh, alături de Jeremy Irons și Theresa Russell, „Mission: Impossible”, regia Brian de Palma sau minunatul rol Count Fontana din „Amen” ,2002, regia Costa Gavras.
A participat la revoluția română din 1989, fiind printre cei care au cucerit Televiziunea Română în 22 decembrie 1989. Alături de Mircea Dinescu a anunțat la televiziune căderea regimului Ceaușescu.
A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale, apoi în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, unde a ocupat funcția de vicepreședinte, membru PNȚCD, ministru al culturii (12 decembrie 1996 – 28 decembrie 2000) în guvernele Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu si vicepreședinte al Asociației revoluționarilor fără privilegii.
Marele actor, mărturisea:
„Mă sperie prostia omenească şi lipsa de coerenţă, atunci când este vorba de orientarea societăţii către un destin organic, economic, politic şi social. Mă sperie inconsistenţa politică a momentului, falsele iluzii ce ne sunt induse şi îndepărtarea de subiectul principal al existenţei noastre care este, până la urmă, respectul faţă de noi înşine şi faţă de omul de vizavi.”
În onoarea sa a apărut sub egida Fundației Culturale „Camil Petrescu” și a revistei Teatrul azi, cu sprijinul AFCN si UNITER, volumul „Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet si mai departe” ce face parte din colecția Galeria Teatrului Românesc, îngrijită de regretata Florica Ichim, în care apar o serie de șapte dialoguri pe care actorul Ion Caramitru și criticul de teatru Mircea Morariu le-au avut .
A format alături de actrița Micaela Caracaș un cuplu solid în viață, în anul 2008 au primit „Diploma pentru cel mai popular cuplu de actori”, în cadrul unei ceremonii organizate la sediul Uniunii Teatrale din România (UNITER) din București) și au trei baieti : Andrei, Ștefan și Matei.
În anul 2008 i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi.
În cei peste cincizeci de ani de carieră, Ion Caramitru a creat zeci si zeci de roluri și în fața microfonului, îmbogățind Fonoteca de Aur cu spectacole de referință.
Zeci de roluri pe scenele românești și ale lumi, zeci de roluri în filme, sute de roluri la teatru radiofonic, regizor, profesor de teatru, ministru al culturii, președinte UNITER – Ion Caramitru înseamnă o viață dedicată teatrului.
Pe 6 septembrie 2021, din păcate, în Ziua Domnului, un campion, Ivan Patzachin, ducea în luntrea sa un actor, Ion Caramitru… Dumnezeu îi aștepta pentru totdeauna…Un mare sportiv și un mare actor jucau împreună finalul destinului lor…
Pino Caramitru a recitat divin, a pus poesiei oglinda sufletului și poate de aceea îmi place să cred că Nichita Stănescu îi aștepta, le-a făcut trecerea dintre cele două lumi pe poteci de versuri cărora Dumnezeu le sărutase emoția-
Din afara ființei umane am venit
în făptura ființei umane.
Abia m-am obișnuit cu felul ei
și am fost chemat deodată înapoi
Drag de om, la revedere.
Pureci de plantă si ierburi,
voi câini , regi ai mirosului,
voi păsări ale aerului regine,
nu cred să mai mi se dea voie
să vin înapoi .
Dar, – oriunde voi fi,
mă va mistui dorul
de neîmplinirea de om, de arbore,
de pește, de pasăre
de stâncă, de glob.
Nichita
Sursa foto-Caleidoscop