In Memoriam ing. Ion Borca (24.12.1935 – 8.08.2020): Titanul filateliei cărăşene a plecat la stele

Ing. Ion Borca, un împătimit al filateliei reșițene şi cărăşene, nu mai este printre noi. Înspre orele dimineții zilei de 8 august 2020, după o grea suferință, inima sa a încetat să mai bată.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 8 august 2020, 10:00 / actualizat: 10 august 2020, 14:48

Ion Borca s-a născut la 24 decembrie 1935, în comuna Ticvaniu Mic, județul Caraș-Severin, dimineața, la venirea colindătorilor, din părinții Ion și Eufemia. Școala primară a urmat-o în comuna natală, apoi gimnaziul la Liceul „Dragalina” din Oravița. În anul 1950 a venit la Reșița unde a urmat Școala Tehnică Siderurgică, secția Cocserie. După terminare a fost repartizat la Hunedoara unde s-a construit Uzina Cocsochimică.

În anul 1956 a fost selecționat pentru Școala de Aviație – din cauza unor neînțelegeri, la frontiera de vest s-au pregătit piloți tineri. A absolvit școala obținând brevetul de pilot. În toamna anului 1956 a fost încorporat în marina militară, la divizionul de submarine de la Mangalia. Aici a făcut pregătire pentru funcția de timonier, urmând diferite exerciții în Marea Neagră. Se mândrește cu faptul că în anul 1957, în data de 4 august, de Ziua Marinei, a condus submarinul „Delfinul” de la Mangalia până la Constanța, unde a participat la festivități. La întoarcere, de la timona din turelă se vedea marea, cu apa ca oglinda, nu se mișca niciun val, doar bancurile de delfini care urmăreau submarinul: era o priveliște de basm.

Spre finele anului 1958, venind din armată, s-a angajat la minele de uraniu de la Ciudanovița ca operator geofizic, controlând fronturile de lucru. În luna aprilie a anului 1960 a cerut transferul la Combinatul Siderurgic Reșița, secția Motoare Diesel, ca tehnician principal. După câțiva ani s-a mărit numărul de locomotive cu motoare Diesel și s-a simțit nevoia de piese de schimb, astfel că s-a creat un sector de centralizare a acestor piese, unde a fost numit șef de birou și unde, împreună cu colectivul de acolo, ținea evidența comenzilor, atât din țară cât și din Polonia și Bulgaria, unde existau un număr mare de locomotive. Cu acest prilej a participat în mai multe rânduri, împreună cu delegatul Uzinexport, la contractări de piese de schimb, atât în Polonia, cât și în Bulgaria. În 1974 a fost transferat din ordinul directorului general ing. Mircea Ioan Popa la serviciul de aprovizionare, ca șef birou.

În anul 1972 s-a ivit ocazia de a-și continua studiile la Institutul Politehnic „Traian Vuia“, la secția de seral, pe care l-a absolvit în anul 1976 cu media 9. Din cauza unor probleme familiale nu a reușit să continue încă trei ani pentru a obține diploma de inginer diplomat, deci a rămas, conform titulaturii europene, simplu inginer. În continuarea activității sale a fost șef adjunct serviciu, apoi șef serviciu la platforma Câlnicel, iar la pensionare i s-a oferit un contract de consilier al directorului general pe probleme de export. Ca o concluzie, poate spune că a mers pe pământ, sub pământ, pe apă și sub apă, prin aer…

Începuturile sale în filatelie au fost în anul 1974. Era șef de birou la Serviciul Aprovizionare la Uzina Constructoare de Mașini Reșița (UCMR), fiind coleg cu un renumit filatelist reșițean, Francisc (Fery) Fuhrmann. La serviciu exista un mic grup de filateliști. Ion Borca povestea în urmă cu o lună: „Într-o zi vine la mine Fery Fuhrmann și mă întreabă dacă nu vreau să mă înscriu la filatelie, îmi arată mai multe serii de timbre, foarte atrăgătoare, eu rugâdu-l să aștepte câteva zile să vorbesc cu fiica mea, Mirela, care era elevă prin clasa a VI-a la liceu. Așa am început să cumpăr timbre de la dl. Fuhrmann, dar pentru a fi mai ieftine, am făcut abonament la timbre ștampilate, care atunci se vindeau la un sfert de preț  din valoarea nominală. Am cumpărat clasor, penseta și o lupă, precum și un catalog al Mărcilor Poștale Românești, al cărui autor a fost un renumit filatelist, atât in țară, cât și in Europa, Kiriac Dragomir. Până la finele anului 1974, s-a umplut un clasor. Tot răsfoind, într-o seară clasorul cu timbre, am chemat-o pe fiica mea Mirela și i-am propus să îi dau un stilou Mont Blank cu penița de aur, în schimbul timbrelor. Și așa am început colecționarea mai serioasă a timbrelor. Mentorul meu, Fery Fuhrmann, mă ținea la curent cu tot ce apărea, sfătuidu-mă să vin la Clubul Filatelic, la Casa de Cultură a Sindicatelor, în fiecare miercuri după-masa și duminica dimineața. Aici am cunoscut o mulțime de filateliști vechi și noi, mulți din uzină. Francisc Micșa era președinte pe județ, al Filialei Filatelice Caraș-Severin, el spunându-mi să fiu atent de la cine cumpăr, să verific timbrele să nu lipsească dinți sau să aibă amprente pe spate. Și așa am început o colecționare sistematică, citind multă literatură filatelică cu privire la timbrul românesc. Am început să sprijin clubul filateliștilor cu ce era nevoie, astfel făcând-mi intrarea ca un colaborator important și prieten. În anul 1976 s-au făcut alegeri pentru Comitetul Județean al Filialei Filatelice Caraș-Severin, în cadrul căruia am fost ales responsabil cu expozițiile pe județ. Am luat astfel legătura cu cluburile filatelice din județ, iar în decembrie 1977 am participat la deschiderea unei expoziții filatelice la Bocșa. Atunci am luat pentru prima dată cunoștința cum trebuie organizat un exponat. L-am rugat pe președintele clubului, Vova Boboș, să îmi trimită un set de desene pentru confecționarea ramelor, urmând să confecționăm și noi, cu sprijinul unor filateliști, un număr de rame. Așa am început activitatea expozițională în Reșița și județ. Un sprijin deosebit am primit din partea conducerii UCMR și în special a dlui. ing, Nicolae Balaci, prin grija căruia s-au confecționat peste 50 rame de expunere și geamurile aferente.“

Ion Borca a continuat cu amintirile sale: „În anul 1978 s-au organizat noi alegeri pentru Comitetul Județean al Filialei Filatelice Caraș-Severin, unde am fost propus și ales președinte al filialei. De atunci și până în prezent dețin aceasta funcție. Am început atunci reorganizarea cercurilor filatelice din județ, organizând expoziții filatelice, ca de exemplu în Oravița (Zilele Eminescu) sau în Anina și Moldova Nouă (Zilele Minerului). Cu sprijinul președinților de cercuri s-a mărit numărul de membri, ajungând la peste 4.200 membri cotizanți. S-au înființat grupe filatelice în școli, cu coordonatori profesori filateliști. Am avut cercuri filatelice în Anina, Moldova Nouă, Oravița, Bocșa, Caransebeș, Oțelu Roșu (două cercuri), Bozovici, iar în Reșița, trei cercuri filatelice. Primele expoziții filatelice le-am organizat la Reșița, având ca invitați din Timișoara și Arad: a fost BANATMAX, expoziția de maximafilie. Au început să se construiască exponate de un număr de filateliști precum Nicolae Balaci, Gheorghe Măriuța, Paul Vasile, Anton Schulz etc. Grafica materialelor tipărite, plicuri sau medalii, a fost executată de graficianul Gustav Hlinka. Am inițiat expozițiile filatelice precum «BANATFILA» (Reșița – Timișoara – Arad), «Triunghiul de Oțel» (Reșița – Hunedoara – Galați) sau Expoziția tematică «GEOSPEPA» (geologie – speologie și paleontologie). Reșița a organizat o mulțime de expoziții având rang județean, interjudețean, republican și internațional. Voi enumera câteva: Expoziția Republicană de întreguri poștale, în cadrul căreia s-au expus peste 400 fețe de panou, fiind ocupate, la Casa de Cultură a Sindicatelor, atât Sala de expoziții, cât și foaierul de la teatru, apoi amintesc de expoziția dedicată celor «130 de ani de la construirea primei locomotive cu aburi» etc. Activitatea mea filatelică a culminat, înainte de 1989, cu Expoziția Internațională Republica Socialistă România – Republica Democrată Germană, organizată în perioada 13 – 20 septembrie 1987. Delegația germană a fost condusă de vicepreședintele filateliștilor din acea țară, Kurt Dunger, însoțit de încă patru persoane, Deschiderea expoziției a fost onorată atunci de Atașatul cultural al Ambasadei Republicii Democrate Germane de la București, iar din partea Comitetului Județean Caraș-Severin a participat dna. Maria Nuțu. Cu prilejul expoziției s-a ținut și un simpozion filatelic, unde a prezentat o comunicare printre alții și Kiriac Dragomir. Oaspeții au avut parte de o excursie la Trei Ape și Semenic, seara încheind-se cu un foc de tabără la Crivaia. Începând cu 1980, datorită activității mele filatelice, am fost numit de Federația Filatelică, să particip ca membru în jurii, dar și ca președinte de juriu, precum la Timișoara, la expoziții interjudețene și membru la expoziții județene. De asemenea am fost numit ca membru în juriul la expoziția România – Republica Democrată Germană, la cea de la Dresda («Radebuail») și la Expoziția din Berlin din 1989”.

Despre participarea la diferite expoziții, Ion Borca își amintea: „În decursul anilor am participat cu exponate  la foarte multe expoziții, voi aminti pe cele mai importante:

1979: Expoziția Balcanică «Balkanfila», Turcia, Medalie de vermeil;

1981: Expoziția Republicană de filatelie tematică de la Târgu-Mureș, unde am obținut marele premiu și Medalia de aur;

1984: Expoziția «Socfilex», Varșovia, Medalie de aur;

1984: Expoziția Mondială «Espana»,  Medalie de  Argint;

1985: Expoziția «Balkanica», Varna – Bulgaria, Medalie de aur;

1986: Expoziția «Stikolmia», Suedia, Medalie de argint;

1987: Expoziția «Hafnia»,  Danemarca și Expoziția Balcanică «Balkanfila» București, Medalie de aur și premiul special”.

Referitor la activitatea de după schimbările politice din decembrie 1989, Ion Borca, remarca: „După anul 1989, mișcarea filatelică în Reșița a început să-și piardă din activitate. În anul 1990, Asociația Filatelică Caraș-Severin a fost înregistrată la Tribunalul Județean ca asociație cu statut propriu, fiind o organizație nonprofit. În toamna anului 1990 a fost convocat la București Congresul Asociațiilor Filatelice din România, delegația Reșiței fiind ca număr de reprezentare, cu 11 delegați. La acest congres am fost ales membru al Comitetului Executiv al Federației. 

În perioada de după 1990 am mai avut sprijinul UCMR pentru organizarea unor expoziții cum ar fi: 

1996: Expoziția bilaterală România – Ungaria și aniversarea a 225 de existență a uzinelor reșițene. Cu această ocazie, Poșta Română a tipărit un timbru ce reprezintă un fragment din uzinele reșițene – Cat. Mi. 5193;

2001, 1 – 7 iulie: expoziția omagială «Reșița, 230 de ani foc nestins». Cu această ocazie, Poșta Română a tipărit 6 întreguri poștale, cu imagini din uzinele reșițene UCMR și CSR;

2002: expoziția «130 de ani de la construirea primei locomotive la Reșița». Cu această ocazie, cu sprijinul  UCMR si al Poștei Române s-a tipărit un set de 6 timbre și o coliță, cu locomotive construite sau reparate la Reșița, precum și o medalie de argint, reprezentând prima locomotivă.

De acum, activitate filatelică începe să stagneze. Organizam sporadic mici expoziții la sediul Direcției Județene de Cultură, la Universitate etc.

Salvarea filateliei vine tot din partea etnicilor germani, ca și începuturile mișcării filatelice în Reșița. În urma unor microexpoziții de la Direcția Județeană de Cultură, am discutat cu dl. Erwin Josef Țigla să organizăm împreuna cu Forumul German unele expoziții cu caracter etnic. În anul 2008 s-a întocmit Regulamentul de participare la expoziție, eu l-am difuzat la toate asociațiile filatelice, care mai existau… În anul 2009, în 13 -15 noiembrie, am organizat prima expoziție «Etnic». Participarea a fost peste așteptări, nu am avut loc de expunere pentru toți solicitanții. Ca președinte al juriului a fost invitat dl. ing. Leonard Pașcanu, președintele Federației Filatelice Române. Expoziția a avut o reușită deplină! În anul 2019, în data de 2 – 3 noiembrie, am ajuns la cea de a VI-a ediție. Anul trecut, 2019, s-a organizat cu acest prilej și Expoziția Filatelică Interjudețeană în Parteneriat (EFIP) Bistrița-Năsăud – Botoșani – Caraș-Severin – Sibiu și Timiș. În perioada 30 iunie – 1 iulie 2016 s-a organizat expoziția filatelică interjudețeană cu participare internațională „Reșița / Reschitza – 245”, aceasta încadrându-se în programul de manifestări organizate cu prilejul împlinirii a 245 de ani de la inaugurarea și sfințirea, prin preotul franciscan Michael Grozdich din Carașova, la 3 iulie 1771, a primelor două furnale, «Franciscus» și «Josephus», inaugurarea de fapt a Reșiței industriale”.

În încheiere, Ion Borca a evidențiat: „Doresc să remarc că la toate expozițiile de nivel înalt de-a lungul anilor am invitat președinți de juriu, pe cei mai renumiți filateliști din țară, cum ar fi Nicolae Tripcovici, Valeriu Neaga, Kiriac Dragomir, Răzvan Panaitescu, Vasile Popescu, Leonard Pașcanu etc. Pentru întreaga mea activitate filatelică am fost declarat Membru de Onoare al Federației Filatelice Române, primind Diploma și Insigna de Aur.”

La despărțire, îi mulțumim ing. Ion Borca pentru tot ceea ce a realizat de-a lungul anilor pentru Reșița și filatelia caraș-severineană. Numele său va fi înscris cu litere de aur în cartea de istorie a filateliei din sud-vestul României.

Să se odihnească în pace!

(Erwin Josef Ţigla)