Giulietta Masina, un artist care înobilează memoria inimilor cinefililor
”Artele sunt, din acest punct de vedere, o binecuvântare: imită dragostea şi dau voie inimii să creadă că iubeşte fără să ceară nimic în schimb, ceea ce e singurul mod de a iubi pentru totdeauna, ”spunea Martha Bibescu.
Articol editat de Anca Bălălău, 22 februarie 2023, 20:40
Filmele de artă vor rămâne întotdeauna în memoria inimii cinefilului, pentru într-adevăr este singurul mod de a le iubi pentru totdeauna.
Astăzi, ne amintim de o artistă care a făcut din peliculă un tron pe care a știut să se așeze și să își poarte coroana- Giulietta Masina.
Născută în Romagna, Giorgio di Pino în 22 februarie 1921, a devenit cu timpul nu numai o mare actriță ci, prin originalitatea ei , poate drept una dintre cele mai singulare si mai impresionante apariții feminine ale ecranului. Destinată să devină interpretă magistrală a unor oameni comuni care ies din comun,titrată , si-a luat doctoratul în filosofie, după ce a studiat inițial literatura, într-o lume ce se știe – nu excelează la capitolul studii superioare mai ales într-un alt domeniu decat cel al actoriei. Părinții săi: tatăl Gaetano Masina,a fost un cunoscut violonist si mama Anna Flavia Pasqualin,profesoară, au fost cei care i-au cultivat ei și fraților săi dragostea de cultură, artă și studiu.
A fost crescută de către o mătuşă văduvă ce locuia la Roma şi nu avea copii. Despre această perioadă a vieţii, actriţa îşi va aminti, peste ani: „Aveam jucării puţine; nici nu simţeam, de altfel, nevoia lor, căci nu-mi trebuiau obiecte pentru a-mi stimula imaginaţia. Puteam sta liniştită, într-un colţ, ore întregi, creându-mi o lume imaginară, fără să vorbesc cu nimeni. Ceea ce simţeam eu mi se părea incomunicabil.”
Încă din copilărie a devenit pasionată de muzică, însă o carieră artistică i se părea nepotrivită, considerând că nu e fotogenică şi, în plus, că are mâinile prea mici.
Va frecventa gimnaziul şi liceul „Suore Orsoline”, unde este pasionată de poezie şi se remarcă prin felul în care recită, dar a luat şi lecții de voce, pian și dans.
În perioada studenţiei va juca roluri de compoziţie pe scena teatrului universitar din Roma.
Giulieta Massina era un om excesiv de timid, după cum avea să mărturisească mult mai târziu că a fost întotdeauna nesigură pe ea și plină de complexe de inferioritate.
Fragilă, dar cu un intelect peste medie, a reușit să își dobândească acel curaj al timidului, să depășească un anume prag care îngăduie toate exuberanțele.
Întâlnirea cu marele regizor Federico Fellini a eliberat-o și a pus-o în lumina potrivită pentru a străluci.Fellini si-cunoscut viitoarea sotie ascultând-o la radio, ca interpretă a propriului său personaj, iar Masina și-a cunoscut viitorul soț răspunzând neașteptatului apel telefonic și după o primă întâlnire ce pare a fi avut toate atributele unui savuros numar de estradă, cei doi simt că sunt necesari unul altuia sau pur și simplu că se iubesc.În anul 1943 devin soț și soție, timp de 50 de ani până moartea I-a despărțit. Pe 31 0ctombrie 1993 Federico Fellinii moare, artista supraviețuindu-i doar 5 luni până pe 23 martie 1994.Moartea I-a despărțit și tot moartea I-a reunit.
Giulietta va obţine licenţa în Litere, la Universitatea Sapienza din Roma, unde şi-a susţinut disertaţia cu titlul „Statutul social şi psihologia actorului în vremurile actuale”, apoi va renunţa la teatru în favoarea cinematografiei.
La 22 martie 1945 se va naşte fiul celor doi, Pierfederico, care avea însă să moară după doar 11 zile, în urma unei encefalite. Şi Giulietta va suferi o serie de complicaţii inflamatorii, devenea tot mai slăbită, ajunsese la doar 30 de kilograme, iar penicilina adusă în Italia de aliaţii americani îi va salva viaţa, însă nu va mai putea avea niciodată copii.
În anul 1946, Masina debutează în film în „Paisà”, regia Roberto Rossellini.
Dar, cuplul Fellini – Masina a scris istorie în cultură. Pe putin trei capodopere certe și inegalabile: Gelsomina,Cabiria si Giulietta.Artista erudită cu o fizionomie aparte era după cum o descria regizorul nu numai foarte apropiată ci geamana intențiilor lui regizorale!
Ne-o amintim de pe ecran ape Giuliettei Masina în zdrentele * Gelsominei (LA STRADA), un personaj întruchipat de ea, atât de nou și de neașteptat, încât grotescul ei uman și umanul lui atât de grotesc făcea să nu stii de unde să o iei deși ți se părea că e pretudindeni că există pur și simplu, nu e o himeră, ci că e o ființă aevea, un om care trăiește și moare fără a se știi dacă în hohotul lumii său, la modul ei primitiv, luînd în râs restul lumii.
În” Nopțile Cabiriei”, Masina abordează un chip firesc, dulce , prostituat și ce visează să ajungă să devină si ea o femeie de treabă.Cabiria exercită o profesiune în chip tot atât de firesc ca alși muritori, ca oricare alta,, nu se considera niciodata femeie ușoară :e capabilă să se bucure cu frenezie și sinceritate deplină, alături de un „prieten” care o lasă, să adoarmă ca un câine în pragul ușii.
În cariera unui actor „relache”-ul prelungit poate însemna renunțare. Dar el poate fi și pauza dintre două stagiuni și astfel apare” Giulietta și spiritele”, un film nebunesc, neînfrânat, provocator, grotesc, clocotitor, scrâșnitor. bufon, genial și îngrozitor !
Cuplul Fellini Și Masina,rămâne unul aristocrat în hainele cele mai simple ale firescului în memoria inimilor cinefililor.
“Mi se pare magic să fii predestinat pentru ceva anume. Cred în destin. Şi cred că am avut şansa să întâlnesc pe cineva care să fie exact întregirea mea, ” mărturisea marea artistă ,Giulietta Masina.
Giulietta Masina a fost distinsă cu premiile David di Donatello – Medialia Ministerului italian al Turismului şi Spectacolelor (1982) şi un Premiu Special (1986) – şi un Premiu pentru întreaga carieră la Festivalul de film de la Berlin.
Întreaga sa carieră, impresionantă, tristeţile, bucuriile sau povara celebrităţii, nu i-au alterat din candoare, ea obişnuind să declare: “Nu m-am schimbat deloc. Aveam şi voi avea întotdeauna trăsături copilăreşti. Şi reacţii infantile. Le-am păstrat şi mă tem că sunt ridicolă, fiindcă anumite emoţii – de bucurie, de surpriză, de curiozitate, de simpatie -, mă antrenează la manifestări puerile, încât mi-e teamă să nu mă creadă proastă”.
Giulietta, fire cultivată, sensibilă, afectuoasă şi, pe deasupra o mare actriţă, a reuşit să-şi păstreze strălucirea trăind alături de un monument al cinematografiei. Fellini a găsit la soţia sa dragoste şi căldură, presărate cu mici atenţii, surprize, plăceri, bucurii. Iar el a răspuns cu dragoste, nu s-a oprit niciodată din a fi îndrăgostit de partenera sa de viaţă…iar noi rămânem îndrăgostiți de doi artiști irepetabili.