[FOTO] Recurs la memorie: Doina Cornea-3 ani de Veșnicie! Ne-a adus în conştiinţa Europei ca pe o emblemă a spiritului capabil să conteste Răul cu prețul vieții!

Generația mea a cunoscut din plin și extazul și agonia istoriei pe care a trăit-o și la care a contribuit mai mult sau mai puțin, dar cei născuți în libertate trebuie să afle partea de adevăr pentru care s-a plătit cu viața și care nu este foarte comercială, astăzi, când știrile trebuie să vândă, să facă raiting… , nu am fi trăit momentele acestea, ale unei democrații încă, în chinurile facerii, dacă nu erau niște conaționali care să nu abandoneze niște Idealuri, pentru că fără Idealuri nu se poate trăi, nu se poate muri… Demn.

Articol editat de Radio Resita, 4 mai 2021, 14:41 / actualizat: 5 mai 2021, 7:12

Astăzi, despre Doina Cornea născută pe  30 mai 1929 în Brașov și  plecată, să caute libertatea în ceruri, pe 4 mai   2018 în Cluj-Napoca.

Face parte dintr-o elită aparte a poporului roman, al cărei curaj și erudiție au fost îmbinate cu dragostea de țară, remarcându-se ca  publicist și disident anticomunist din România.

Doina Cornea a urmat școala primară la Reghin și școala medie la Târgu Mureș și Cluj. În anul 1948 a început studiile de franceză și italiană la Universitatea din Cluj. După terminarea studiilor a fost profesoară de ciclu gimnazial la o școală din Zalău

 La Zalău s-a căsătorit cu Leontin Cornel Iuhas, un avocat din localitate. În 1958 s-a întors la Cluj, unde a fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai

După cum a afirmat ea însăși, originea angajării sale politice s-a aflat la Strasbourg (Franța), în 1965, când era în vizită la prieteni. L-a văzut pe unul dintre ei criticându-l pe Charles de Gaulle în timp ce se aflau pe terasa unei cafenele. S-a așteptat să-l vadă arestat, fără întârziere, însă nu s-a întâmplat nimic. Dându-și seama de constrângerile care apăsau în România comunistă, i-a fost rușine, iar această rușine a incitat-o, puțin câte puțin, să acționeze.

În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, – partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale.

Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin rado „Europa Liberă” În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări.

Împreună cu fiul ei, Leontin Horațiu Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987).

În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.

A fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.

După 22 decembrie1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia.

A fondat, împreună cu alții, devenind apoi președinte,  Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990 la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR). Membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria.

A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective (Une culture pour l’Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle sécurité en Europe à l’aube du XXIème siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique Internationale, Amicizia fra i popoli).

Nu știu de ce mă gândesc la un alt erou al neamului românesc, Avram Iancu, care a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, pe prispa brutăriei, azi muzeu, a lui Ioan Stupină, zis Lieber, din Baia de Criș… la modul nostru mioritic de a  ne prețui valorile în viață… de a ignora ceea ce este cu adevărat simbol…și, da și Avram Iancu și Doina Cornea au avut parte de înmormântări cu onoruri militare… cu fast și reculegeri, dar…încă lipsește ceva… aceea verigă dintre suflet și inimă ce se numește simplu-patriotism.

„Ne-am fi așteptat ca, după 1989, să i se ridice Doinei Cornea o statuie a recunoștinței noastre, una care să apere puținele legende ale rezistenței şi bruma de demnitate dobândită prin numele celor câțiva care, în singurătatea curajului lor, au îndulcit batjocura şi umilinţa la care ne condamnase regimul lui Ceaușescu. Și, totuși, nu Doinei Cornea i-am pus flori zilnic în poarta casei ei, unde fuse­se bătută de oamenii Secu­rităţii. Nici nu ne-am dus să-i cerem iertare pentru tăcerea noastră de-atunci şi pentru singurătatea ei, şi nici să-i mulţumim pentru graţia cu care ar fi fost gata să se des­partă de viaţă pentru a spăla ruşinea noastră, a celor dispuşi să îndure la nesfârşit şi orice. (…) Am văzut pentru prima oară chipul Doinei Cornea după 1990 în stop-cadrul care încheia o peliculă filmată clandestin în România anului 1988. Proiectat pe ecranele televiziunilor europene, chipul acela, răscolitor de senin, ne-a adus în conştiinţa Europei ca pe o emblemă a spiritului capabil să conteste Răul cu prețul vieții. (…) Cultul eroilor nu-l au decât oamenii unui popor care pot recunoaşte ca superior ceea ce le este cu-adevăr superior. Noi ne acceptăm eroii abia atunci când şi-au luat locul într-un trecut care nu ne obligă. Cât sunt vii, preferăm să le împrumutăm urâţenia noastră decât să imităm frumuseţea lor. (…) Doina Cornea, în schimb, n-a mai existat pentru noi de peste două decenii. N-a devenit un model, așa cum s-ar fi cuvenit”, afirmă Gabriel Liiceanu despre Doamna Doina Cornea

Doina Cornea a plecat în cer la 4 mai 2018, din locuința ei din Cluj-Napoca. A fost înmormântată, cu onoruri militare, în Cimitirul Central din Cluj.

Doina Cornea nu și-a abandonat Idealurile, indiferent cât de periculos a trăit, dar fără Idealuri nu se poate trăi, nu se poate muri… DEMN!

Fie-i veșnică amintirea!

Anca Bica Bălălău

Sursa: wikipedia