Ducu Darie împlinea 65 de ani

Uneori, căutând în jurul nostru, în interiorul nostru realizăm că ne lipsește ceva, cineva…undeva, cândva puneam amintirea acestor lipsuri ca pe o rugăciune pe noptiera unde ne punem sufletul la veghere…Este ca o boală fără diagnostic ABSENȚA unor oameni dragi…
Astăzi, de la Mihai Eminescu la Alexandru Darie, cerul culturii românești este amprentat de numele celor doi.
Ducu Darie, fiul actorului Iurie Darie și al actriței Consuela Roșu, s-a născut pe 15 iunie 1959, la 70 de ani după moartea lui Mihai Eminescu, 15 iunie 1889.
A absolvit în anul 1983 Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ Bucureşti.
A debutat în 1984 ca asistent de regie la Teatrul de Stat din Oradea. Consacrarea internaţională s-a produs odată cu spectacolul „Visul unei nopţi de vară“ (1991), pe care ziarul „The Guardian“ l-a considerat a fi cea mai bună montare de la producţia cu acelaşi nume semnată de Peter Brook. Spectacolul a fost distins cu premiile pentru cel mai bun regizor şi cele mai bune costume la prima ediţie a Festivalului Naţional de Teatru „I.L. Caragiale“.
În anul următor, Alexandru Darie a fost invitat de Oxford Stage Company să regizeze „Mult zgomot pentru nimic“, de William Shakespeare, BBC apreciind montarea drept un „eveniment al stagiunii’“.
Alexandru Darie a regizat în SUA la Performing Arts Centre, New-York Mizantropul, de Moliere și Cabala bigoților, de Mihail Bulgakov.
În anul 1992 s-a angajat regizor artistic la Teatrul Bulandra. În 1994 a continuat seria spectacolelor Shakespeare cu „Poveste de iarnă”, care a avut un mare succes la Globe Theatre Tokio și la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa (Milano), spectacol distins cu premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – secția română.
În ianuarie 1995 a regizat „Trei surori”, de Anton Cehov, spectacolului acordându-i-se Premiul Asociației Criticilor de Teatru – secția română pentru cel mai bun spectacol și Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor. De asemenea, a reprezentat Teatrul Bulandra la cea de-a V-a ediție a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa – Cracovia1996.
Alexandru Darie a montat în Japonia „Omul cel bun din Seciuan”, de Bertolt Brecht, la Ghinza Season Theatre din Tokio (1996) și Macbeth, de William Shakespeare.
În 1999 a regizat la Teatrul de Comedie „Iluzia comică”, după Pierre Corneille, traducere în versuri de Horia Gârbea, un spectacol care a obținut numeroase premii, printre care și premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii.
Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere în scenă a piesei „Viforul”, o piesă istorică,considerată de mulți depășită, scrisă de Delavrancea. Însă, viziunea lui regizorală a convins, ca și interpretarea de înaltă ținută a protagonistului Stelian Nistor.
În 2006 a fost ales preşedinte al Uniunii Teatrelor din Europa, având două mandate consecutive la conducerea acestui for.
A regizat operă și a fost creatorul concertului dedicat intrării în noul mileniu. Din 2002 Alexandru Darie a condus Teatrul Bulandra, conferindu-i acestuia un statut unic: un teatru cu artişti de elită şi cu o traiectorie profund europeană.
În decembrie 2006 a fost ales, pentru două mandate consecutive, Preşedinte al Uniunii Teatrelor din Europa, uniune din care Teatrul Bulandra face parte din 1991 şi în care se regăsesc importante teatre europene ca: Piccolo Teatro din Milano, Maly Drama Theatre din Sankt Petersburg, Teatro di Roma, Teatro Nacional São João, Volkstheater Wien, Schauspiel Köln etc.
În calitate de regizor, Alexandru Darie a fost un adevărat promotor al teatrului de calitate, activitatea sa regăsindu-se într-o varietate de expresii stilistice şi dramatice. În 2008 a organizat a 17-a ediţie a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa, manifestare unică, reunind prestigioase teatre europene din 13 ţări. A încurajat schimburile culturale şi coproducţiile teatrale, fiind invitat să monteze în Marea Britanie, Germania, Japonia, Belgia, Statele Unite și prezentând producţiile Teatrului Bulandra pe cinci continente.
În 2012 i s-a decernat titlul de Cavaler al Ordinul Artelor şi Literelor, una dintre cele mai importante distincţii acordate de Ministerul Culturii şi Comunicaţiilor din Franţa.
Ultimul său spectacol a fost „Coriolanus” de W. Shakespeare, spectacol ce a marcat revenirea sa la teatrul politic, un spectacol manifest ce reflectă realitatea ce ne sugrumă prin impostură și grobianism.
„Am făcut teatru din dragoste, nu din frică. Din bucuria și norocul de a fi cunoscut o întreagă pleiadă de oameni de teatru adevărați… Sunt un om care crede-n Dumnezeu. Cred că există un Dumnezeu unic, indiferent de cum îl numește omul. Toate religiile se întâlnesc în același punct. Iar teatrul e și el o ușă care se deschide spre… E o poartă prin care poți ajunge la Dumnezeu. E în natura lui să ducă la Dumnezeu. Pentru că cine are știința sufletului uman, cine știe mai bine decât Dumnezeu ce e în noi? Și noi încercăm, la rândul nostru, să descoperim ce e în noi și, ca să ajungem să descoperim ce e în noi, încercăm să ne apropiem de cine știe, adică de Dumnezeu. Teatrul e o formă în care se pune această întrebare”, se mărturisea cu modestie regretatul artist teatrologului Monica Andronescu.
Pe 18 septembrie 2019, la vârsta de 60 de ani Ducu Darie a găsit răspunsul la întrebare: Veşnicia!
Mai goi, mai trişti şi mai alunecoşi în propria blazare, mă întreb retoric, dacă Dumnezeu îmbrăţişându-şi Artistul ne-a pedepsit atât de aspru, încât nici măcar ştiinţa sufletului uman nu va reuşi să se îmbrace în forma pe care Ducu Darie a dat-o teatrului căutând întrebarea…

Articol editat de Anca Bălălău, 14 iunie 2024, 21:47

Foto: Christian Șofron