Charles Aznavour, un secol de la naștere!

Un secol de la nașterea omului cu o mie de cântece- Charles Aznavour, născut Shahnour Varenagh Aznavourian. A venit pe lume pe 22 mai 1924 în Île-de-France şi a urcat în veşnicie pe 1 octombrie 2018, Provence-Alpes-Côte d’Azur, Franța.

Articol editat de Anca Bălălău, 22 mai 2024, 09:06

S-a născut într-o familie de emigranți armeni din Paris, fapt pentru care se simţea foarte atașat de comunitatea armeană. A fost cântăreț, compozitor, actor și activist public francez de origine armeană. A fost unul dintre cei mai simpatizați și mai longevivi cântăreți francezi, fiind totodată și unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți francezi în restul lumii. A apărut în peste 60 de filme și a compus peste 1000 de cântece, din care aproximativ 150 în engleză, 100 în italiană, 70 în spaniolă și 50 în germană.

Criticul muzical Stephen Holden l-a numit “zeul muzicii pop franceze”, tocmai fiindcă, alături de Frank Sinatra și Elvis Presley, este considerat cel mai important și fascinant cântăreț al secolului al XX-lea și cea mai longevivă stea a muzicii pop. Shahnhour Varinag Aznavourian şi-a început cariera artistică la vârsta de 9 ani, cochetând cu actoria. În adolescenţă a ales să devină cântăreţ, iar în 1946 a fost descoperit de Edith Piaf, pe care a acompaniat-o în turneele ei din Franţa şi Statele Unite. Anul 1956 a marcat un prim pas important în viaţa cântăreţului. După un recital la Casablanca, reacţia publicului a fost incredibilă şi l-a propulsat pe Aznavour la rangul de star internaţional. Pentru premiera sa la Olympia, Aznavour a scris melodia „Sur ma vie“ (1956), care devine astfel primul sau mare şlagăr, scrie cinemagia.ro.

După momentul primului succes, tot Edith Piaf i-a recomandat să-şi facă o operaţie estetică de corectare a nasului, pentru a-şi îmbunătăţi aspectul fizic, tot ea fiind cea care remarca, după operaţie, uşor anecdotic: „Îmi plăceai mai mult înainte”… Au urmat ani în care Charles Aznavour a compus mai multe melodii pentru celebrul Gilbert Becault, iar anul 1956 marca primul recital propriu de mare succes, la Casablanca, unde publicul marocan şi presa locală s-au exprimat în termeni extrem de laudativi la adresa cântăreţului de origine armeană.

A urmat un nou concert, acasă, la Paris, în sala Alhambra, unde publicul pretenţios l-a ovaţionat. Melodia sa, „Je m’voyais déjà” – compusă pentru Yves Montand, cu ani în urmă, pe care acesta o considera, însă, neinspirată – va deveni, de aici înainte, un cântec extrem de apreciat.
Succesul din această perioadă îl aduce în atenţia spectatorilor şi a criticii, iar contractele nu întârziau să apară.

Tot în 1956 apărea prima melodie de mare succes – „Sur Ma Vie” – , cântată în premieră pe scena Olympia din Paris, apoi şirul cântecelor de excepţie care au dăinuit peste ani, a continuat cu „Tu t’laisses aller” – în 1960, „Il faut savoir” – în anul 1961, „Les comédiens” – în 1962, „Et pourtant”, „Hier encore”, „For Me Formidable” sau „Que c’est triste Venise” – în anii 1963-1964, sau „La Bohème” – în anul 1965.
În anul 1960, el primea Grand Prix Award for Best Italian Song, în anii 1963, 1971, şi 1980 era laureatul premiului Edison, în anul 1971 primea un „Leu de Aur” onorific la Festivalul de film de la Veneţia, pentru versiunea italiană a cântecului „Mourir d’aimer”.

Artistul sărac de altătată avea Franţa şi lumea muzicală mondială la picioare, devenind unul dintre cei mai bogaţi şi mai apreciaţi artişti de pe mapamond.

Au urmat hituri precum „She” sau „The Old Fashioned Way”, cu care cucerea, în anii ’70 spaţiul anglofon, tot în această perioadă media de peste Ocean caracterizându-l ca fiind „un Sinatra francez”. În 1974, piesa „She” a ajuns pe prima poziţie a clasamentelor britanice de trei ori mai repede decât orice alt cântec de până atunci, în condiţiile în care topurile muzicale de specialitate erau dominate, pe atunci, de muzica rock.
Cu zeci de premii la palmares, Charles Aznavour a colaborat de-a lungul timpului, printre alţii, cu Fred Astaire, Frank Sinatra, Andrea Bocelli, Bing Crosby, Ray Charles, Bob Dylan, Liza Minnelli, Elton John, Dalida şi Serge Gainsbourg.

Charles Aznavour a cântat alături de tenorul italian Luciano Pavarotti celebra arie „Ave Maria”, iar Placido Domingo, prieten bun al acestuia, i-a împrumutat multe compoziții.

„Omul cu o mie de cântece”, Charles Aznavour, rămâne în memoria admiratorilor pentru interpretările sale inegalabile ale pieselor „La Bohème”, „Mes emmerdes”, „Ave Maria” sau „Il faut savoir”.
„Sunt un francez catolic cu rădăcini armeneşti, soţia mea este suedeză protestantă, am un cumnat algerian, care este musulman şi un nepoţel evreu. Ne înţelegem bine pentru că nu discutăm despre religia celuilalt, ci o respectăm”, mărturisea regretatul artist. În timpul vieţii sale de boem, marele artist a fost căsătorit de trei ori şi a avut şase copii.Celebrul interpret şi compozitor francez de origine armeană Charles Aznavour a vorbit, într-un interviu despre testamentul său. Regretatul muzician mărturisea că „a aranjat totul“, dezvăluind şi motivul pentru care a făcut-o cu mult timp în urmă.

El a amintit atunci de moştenirea sa, estimată la peste 145 de milioane de euro şi muzica pe care o va lăsa în urmă, scrie Le Figaro. Pentru a evita ca familia sa să ajungă în justiţie, Charles Aznavour a pus totul la punct în urmă cu 30 de ani. În emisiunea „Sept à Huit“, el a afirmat: „Sunt 30 de ani de când mi-am făcut testamentul. Nu vreau să se bată pentru o lingură sau pentru o furculiţă, este ridicol şi este ceea ce se întâmplă adesea“.

În legătură cu moştenirea sa muzicală, Aznavour nu era neliniştit: „Nu are nicio importanţă. Rămâne ceea ce rămâne. Mi-ar fi plăcut să rămână mai mult, pentru că asta ar aduce drepturi de autor copiilor mei“.
În anul 2012, averea lui Charles Aznavour a fost estimată la 2,2 milioane de euro de revista Challenges. Este vorba de bunuri imobiliare, în special reşedinţele din Elveţia, care au ridicat suma. Muzicianul, care a vândut mai mult de 100 de milioane de albume, a creat şi o societate, Abricot SA, în Luxembourg, pentru a-i fi defiscalizate drepturile de autor.
Charles Aznavour a concertat, în aprilie 2016, la Sala Palatului din Bucureşti, la 63 de ani distanţă de la primul şi singurul concert pe care îl mai susţinuse la noi, pe aceeaşi scenă. Spectacolul din 2016 a avut loc în cadrul turneului restrâns “One Night Only”, desfăşurat în doar câteva capitale europene. Artistul în vârstă, pe atunci, de 92 de ani, a demonstrat că este într-o formă de zile mari, a cântat splendid și a dansat, a întreținut publicul cu glume rafinate și pline de haz, a stârnit lacrimi și a declanșat aplauze furtunoase. Interpretul a afirmat: ”Cât voi putea să scriu, îmi va face plăcere să revin în faţa prietenilor mei, spectatorii”.

Aznavour pour l’Arménie
Nu și-a uitat niciodată rădăcinile armene și în urma cutremurului ce a răvășit Armenia în 1988, a pus bazele unei fundații cu scopul de a ajuta zonele sinistrate, fundație numită- Aznavour pour l’Arménie.
În onoarea sa, o piață din Erevan îi poartă numele, iar în Gyumri, orașul care a suferit cele mai multe pierderi de vieți omenești în cutremur, i s-a ridicat o statuie.

Din 1995 este ambasador al Armeniei pe lângă UNESCO, iar din anul 2009 a fost ambasadorul Armeniei în Elveția (țara în care își are reședința), după ce a devenit cetățean armean în 2002.
De asemenea, în iulie 2013, la Erevan, capitala Armeniei, era dezvelită o stea în onoarea artistului. „Dragul şi iubitul nostru Charles…, dezvelim această stea care poartă numele tău şi care simbolizează un mare armean şi un mare artist”, i-a spus cântăreţului ministrul armean de atunci al Afacerilor Externe, Eduard Nalbandian.

Aznavour a fost distins cu Marea Medalie a Academiei Franceze – în anul 1995, titlul de Ofiţer al Legiunii de Onoare – în 1997, în acelaşi an fiind onorat cu Premiul onorific César, titlul de „Erou Naţional al Armeniei” – în 2004, Ofiţer al Ordinului Leopold – în acelaşi an, premiul de onoare al Festivalului de Film de la Cairo – în 2006, Ofiţer onorific al Ordinului Canadei – în 2008, MIDEM Lifetime Achievement Award, Ofiţer al Ordinului Naţional al Québec-ului şi Doctor Honoris Causa al Universităţii din Montréal – în 2009, Ordinul de onoare al Rusiei, pentru contribuţia la întărirea relaţiilor culturale între Rusia şi Franţa – în 2010, Premiul special Rouben Mamoulian în domeniul filmului din Armenia, pentru contribuţia la dezvoltarea cinematografului mondial – în 2014, Ordinul Coroanei Belgiene în grad de Comandor – în 2015 sau o stea pe celebra Hollywood Walk of Fame, for Live performance – în 2017.
Un eveniment deosebit l-a onorat pe artist în octombrie 2017: Charles Aznavour a fost premiat în Israel pentru ajutorul oferit de familia sa evreilor şi armenilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, atunci când, timp de trei ani, membrii familiei Aznavour au ascuns – cu riscul pierderii propriilor vieţi – evrei şi armeni în modestul lor apartament parizian.
Interpretul a primit din mâinile preşedintelui israelian de atunci Reuven Rivlin şi medalia Raoul Wallenberg, decernată de comitetul omonim al cărui sediu se află la New York. „Putem citi în Talmud (text central al iudaismului) că oricine salvează o singură viaţă salvează o lume întreagă”, a declarat preşedintele Reuven Rivlin.
„Dumneavoastră şi familia dumneavoastră, dragă Charles, aţi salvat foarte mulţi oameni în timpul zilelor întunecate ale celui de-Al Doilea Război Mondial într-o Franţă ocupată de nazişti”, a adăugat el.
Cântăreţul şi actorul francez Charles Aznavour a fost și cavaler al Ordinului Coroanei în Belgia, o înaltă distincţie acordată de Regele Philippe şi decernată artistului la Palatul Egmont din Bruxelles.
În august 2017, Charles Aznavour a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame.
El a trecut la Domnul în noaptea de 30 septembrie/1 octombrie 2018, la vârsta de 94 de ani, la Mouriès, în Franța, în urma unor afecţiuni cardiovasculare complicate de un edem pulmonar, într-un moment în care mai avea programate concerte în mai multe oraşe din întreaga lume, printre care Monte Carlo, Londra, Tokyo, Kiev, Saint-Etienne, Strasbourg sau Zürich. A avut parte de funeralii naţionale în Franţa, fiind înhumat în cimitirul Montfort-l’Amaury.

„Şi mie ce-mi rămâne după ce te-am iubit? Vocea stinsă a unui ecou… braţele, care nu mai au ce îmbrăţişa. Dar mai ales teama, teama de-a mai iubi şi mâine”, perora Charles Aznavour… nouă ne rămâne muzica…