[AUDIO] Teo Milea pe frecvența 105,6 fm – îmbrățișări muzicale pentru prietenii mei din toată lumea

Mă bucur mult că ați acceptat acest interviu, domnule Teo Milea și vă mulțumesc.

„Eu vă mulțumesc,  e un interviu între prieteni, pentru că la Reșița sunt ca acasă, deși sunt născut în Chișinău Criș”.

                Voi începe cu o scuză, parafrazându-l pe Elvis Presley: ”Nu știu nimic despre muzică. La nivelul meu, nici nu trebuie”.

Știu că dumneavoastră cântați doar ce compuneți. Aveți câteva albume…

                „Am două albume ce-mi aparțin în totalitate și de 4 ani de zile, cânt doar ceea ce scriu”.

                ”Open Minds” este ultimul album pe care l-ați făcut?

                „Da, s-a lansat pe  1 octombrie, în anul  2015, iar cel de-al doilea, în luna noiembrie a anului  2012”.

                Iar primul, ”Pe clape albe și negre”, l-ați lansat și l- ați cântat la sediul  Nato, de Ziua Națională a țării noastre.

                „Așa este, de fapt, lansarea oficială a fost în 2012, la Comandamentul sediului Nato, de Ziua Națională a României, am avut privilegiul, onoarea și bucuria să reprezint țara de departe”.

                Ne puteți spune de ce-ați plecat din țară?

                „În viața oricărui artist consider că există un moment în care trebuie să schimbe ”macazul”, pentru a putea avea acces la scena mare, pentru a-și putea face țara și națiunea mândră și fericită prin ceea ce a  primit de la Dumnezeu. Am decis să mă duc să mă lupt cu cei mari, acolo, la ei acasă. Doar așa poți fi prins în circuitul internațional ca să poți spune cu mândrie de unde vii, care-i țara în care te-ai născut și ce oameni reprezinți, ce fel de oameni sunt acolo, ei fiind primii care ți-au dăruit aplauzele lor”.

                O întrebare un pic dureroasă, cel puțin pentru mine: credeți că noi, cei de acasă ne vom întoarce de exemplu,de la manele  la Enescu?

                „Cu siguranță, se fac pași mari, văd asta de la distanță și tot ce este bun începe să recapete forma reală și valoroasă.. Publicul tânăr de azi e un public avid, hotărât să schimbe ”macazul” în direcția muzicală națională românească și-un public care își susține artistul. Fără voi, publicul, noi n-am exista. Existăm datorită cerințelor, datorită aplauzelor, datorită bunătății pe care ne-o dați în fiecare clipă”.

                Ați cântat la Reșița în premieră?

                „Da, a fost o premieră și o bucurie pentru mine să pot încheia turneul din 2016 la Reșița, într-o piață publică, în fața Primăriei, să mă bucur de oameni pe care-i știam mai mult de pe Facebook și să pot avea ocazia să le mulțumesc prin viu grai și prin viu cântec”.

                Cred că și Reșița trebuie să vă mulțumească. A împlinit 245 de ani de existență, prilej cu care, muzica dvs s-a înălțat precum se înălța pe vremuri fumul din furnale, către cer. Oamenii chiar s-au bucurat, piața a fost plină, oamenii s-au bucurat pentru alt gen de muzică oferit de Primăria noastră.

                „Eu m-am bucurat în momentul în care am primit invitația de la domnul Primar Nelu Popa, având ocazia astfel să pot fi parte a evenimententelor de ”La mulți ani, Reșița!”. Am cântat ”La mulți ani!”  în stilul meu, cu promisiunea, făcută deja domnului Primar, că anul viitor urmează să am un turneu internațional în Europa și l-am rugat, pentru că eu îi spun pe nume, Nelu, mi-e prieten de mulți ani… să mă cheme.Eu vă încurajez pe dumneavoastră , pe toți  reșițenii să aveți puțină răbdare, pentru că nimic nu se schimbă peste noapte și să-i dați crez , pentru că doar împreună, și în echipă, o să reușiți să faceți  lucruri minunate în orașul acesta”.

                Deci ați venit, în primul rând, pe o relație de prietenie cu omul.

                „Exact, am venit, în primul rând, pe o relație de prietenie cu omul. Eu de la Nelu am învățat, în tinerețea mea, dar și acum, despre ce-nseamnă să te dăruiești, să ai un bun contact cu oamenii de lângă tine, să-ți faci o echipă din cei ce te-nconjoară. I-am promis prietenului meu și Primarului dumneavoastră, pe care mi-l doresc a fi cel mai bun prieten al dumneavoastră, al reșițenilor.  Reșița va fi pe lista orașelor în care voi concerta și în România”.

                Atunci, îndrăznesc să vă mai smulg o promisiune: că veți veni și în studioul Radio Reșița!

                „Cu siguranță! Vă promit acum, puteți tăia bucățica asta de interviu și să o  puneți 30 de zile, zilnic promisiunea! Vă mulțumesc anticipat pentru emisiunea de anul viitor”.

                Cum a început iubirea pentru pian?

                „A început fără să fie calculată. M-am dus la Școala de Arte și mi s-a spus că trebuie să fac pian sau vioară în ciclul primar. M-am îndrăgostit de pian instant, pentru că bunica mea avea un pian acasă și iată-mă  azi, după 28 de ani, cu aceleași două culori în mână, pe care le-am învățat la 6 ani”.

                Precum spunea Brâncuși: ”Am făcut piatra să cânte” . Dumneavoastră ați făcut sufletul să cânte.

                „Mottoul meu este următorul: ”Muzica-i un leac de suflet”.

Articol editat de Mirabela Afronie, 11 iulie 2016, 13:45

”Muzica-i un leac de suflet” Teo Milea

Zilele Reșiței au debutat cu un concert de pian, în Centrul Civic, susținut de pianistul și compozitorul român-Teo Milea. Ineditul eveniment a  oficiat începutul unei frumoase inițiative, aceea de-a pune reșițenilor oglinda sufletelor lor pe ritmuri de clape, frumos atinse de harul celui mai generos invitat la eveniment, tânărul și apreciatul artist-Teo Milea.

Maestru al picturii cu sunetul orchestral, lecția lui Teo conjugă  fantezia și bucuria într-o sensibilă voce  prin intermediul căreia percepem  întreaga lume înconjurătoare.

I-am lansat invitația de-a ne lăsa mărturie gândurile sale,  pâna la mult așteptata revedere și ne-a răspuns cu o  prietenie pe cât de spontană, pe atât de solidă.

 Cariera

Mă bucur mult că ați acceptat acest interviu, domnule Teo Milea și vă mulțumesc.

„Eu vă mulțumesc,  e un interviu între prieteni, pentru că la Reșița sunt ca acasă, deși sunt născut în Chișinău Criș”.

                Voi începe cu o scuză, parafrazându-l pe Elvis Presley: ”Nu știu nimic despre muzică. La nivelul meu, nici nu trebuie”.

Știu că dumneavoastră cântați doar ce compuneți. Aveți câteva albume…

                „Am două albume ce-mi aparțin în totalitate și de 4 ani de zile, cânt doar ceea ce scriu”.

                ”Open Minds” este ultimul album pe care l-ați făcut?

                „Da, s-a lansat pe  1 octombrie, în anul  2015, iar cel de-al doilea, în luna noiembrie a anului  2012”.

                Iar primul, ”Pe clape albe și negre”, l-ați lansat și l- ați cântat la sediul  Nato, de Ziua Națională a țării noastre.

                „Așa este, de fapt, lansarea oficială a fost în 2012, la Comandamentul sediului Nato, de Ziua Națională a României, am avut privilegiul, onoarea și bucuria să reprezint țara de departe”.

                Ne puteți spune de ce-ați plecat din țară?

                „În viața oricărui artist consider că există un moment în care trebuie să schimbe ”macazul”, pentru a putea avea acces la scena mare, pentru a-și putea face țara și națiunea mândră și fericită prin ceea ce a  primit de la Dumnezeu. Am decis să mă duc să mă lupt cu cei mari, acolo, la ei acasă. Doar așa poți fi prins în circuitul internațional ca să poți spune cu mândrie de unde vii, care-i țara în care te-ai născut și ce oameni reprezinți, ce fel de oameni sunt acolo, ei fiind primii care ți-au dăruit aplauzele lor”.

                O întrebare un pic dureroasă, cel puțin pentru mine: credeți că noi, cei de acasă ne vom întoarce de exemplu,de la manele  la Enescu?

                „Cu siguranță, se fac pași mari, văd asta de la distanță și tot ce este bun începe să recapete forma reală și valoroasă.. Publicul tânăr de azi e un public avid, hotărât să schimbe ”macazul” în direcția muzicală națională românească și-un public care își susține artistul. Fără voi, publicul, noi n-am exista. Existăm datorită cerințelor, datorită aplauzelor, datorită bunătății pe care ne-o dați în fiecare clipă”.

                Ați cântat la Reșița în premieră?

                „Da, a fost o premieră și o bucurie pentru mine să pot încheia turneul din 2016 la Reșița, într-o piață publică, în fața Primăriei, să mă bucur de oameni pe care-i știam mai mult de pe Facebook și să pot avea ocazia să le mulțumesc prin viu grai și prin viu cântec”.

                Cred că și Reșița trebuie să vă mulțumească. A împlinit 245 de ani de existență, prilej cu care, muzica dvs s-a înălțat precum se înălța pe vremuri fumul din furnale, către cer. Oamenii chiar s-au bucurat, piața a fost plină, oamenii s-au bucurat pentru alt gen de muzică oferit de Primăria noastră.

                „Eu m-am bucurat în momentul în care am primit invitația de la domnul Primar Nelu Popa, având ocazia astfel să pot fi parte a evenimententelor de ”La mulți ani, Reșița!”. Am cântat ”La mulți ani!”  în stilul meu, cu promisiunea, făcută deja domnului Primar, că anul viitor urmează să am un turneu internațional în Europa și l-am rugat, pentru că eu îi spun pe nume, Nelu, mi-e prieten de mulți ani… să mă cheme.Eu vă încurajez pe dumneavoastră , pe toți  reșițenii să aveți puțină răbdare, pentru că nimic nu se schimbă peste noapte și să-i dați crez , pentru că doar împreună, și în echipă, o să reușiți să faceți  lucruri minunate în orașul acesta”.

                Deci ați venit, în primul rând, pe o relație de prietenie cu omul.

                „Exact, am venit, în primul rând, pe o relație de prietenie cu omul. Eu de la Nelu am învățat, în tinerețea mea, dar și acum, despre ce-nseamnă să te dăruiești, să ai un bun contact cu oamenii de lângă tine, să-ți faci o echipă din cei ce te-nconjoară. I-am promis prietenului meu și Primarului dumneavoastră, pe care mi-l doresc a fi cel mai bun prieten al dumneavoastră, al reșițenilor.  Reșița va fi pe lista orașelor în care voi concerta și în România”.

                Atunci, îndrăznesc să vă mai smulg o promisiune: că veți veni și în studioul Radio Reșița!

                „Cu siguranță! Vă promit acum, puteți tăia bucățica asta de interviu și să o  puneți 30 de zile, zilnic promisiunea! Vă mulțumesc anticipat pentru emisiunea de anul viitor”.

                Cum a început iubirea pentru pian?

                „A început fără să fie calculată. M-am dus la Școala de Arte și mi s-a spus că trebuie să fac pian sau vioară în ciclul primar. M-am îndrăgostit de pian instant, pentru că bunica mea avea un pian acasă și iată-mă  azi, după 28 de ani, cu aceleași două culori în mână, pe care le-am învățat la 6 ani”.

                Precum spunea Brâncuși: ”Am făcut piatra să cânte” . Dumneavoastră ați făcut sufletul să cânte.

                „Mottoul meu este următorul: ”Muzica-i un leac de suflet”.

Familia      

Sunteți căsătorit?

„Da, soția mea este în Toronto, copii încă nu avem  fiindcă eu mai am de crescut… Raluca este avocat și de 5 ani este și  managerul meu.

Copilul nostru în acest moment este Muzica ! ”

Cum ați defini femeia?

            „Locomotiva care mută munții, gândindu-mă la soția mea, Raluca. Tot ceea ce am reușit se datorează puterii ei de muncă și dăruirii. Eu nu am avut curaj, mă și întrebam Cine Dumnezeu mai are nevoie de încă un pianist? Am început să scriu de dragul ei”.

Este și muza dumneavoastră ?

„Să ferească Dumnezeu să supăr Muza, că nu mai mănânc o săptămână… eu sunt zodia taurului , Raluca este zodia scorpionului… ”

Un copil în zodia leului vă mai trebuie…

„Oh, daaa…

Felicitări părinților care au știut să își educe un așa fiu !

„Vă mulțumesc din suflet, mă bucu că v-am cunoscut pe cei de la Radio Reșița și aștept să vă revăd și să cânt din nou la Reșița”.

Proiecte-Trăiri-Gânduri

Arta depășește orice graniță geopolitică, socială. Arta pătrunde exact acolo unde e nevoie de ea, așa cum spuneți, unde este așteptată și iubită. Ce compozitori clasici vă plac cel mai mult?

            „Nu vreau să fac o discriminare, îi iubesc pe toți, au fost cei mai buni profesori ai mei. Dar cel mai apropiat sufletului meu este Serghei Rahmaninov. Are paleta de culori pe care eu încerc s-o pun în muzica mea, efectiv să dau nuanță din culori la ceea ce am de spus prietenilor, prin muzică”.

Așa se și spune: un spectacol bun e asemenea unui om credincios: poate face lumină într-un loc întunecat al sufletului uman. Până la urmă, ați adus lumină, pentru noi, pentru reșițeni. În Canada, la Toronto, aveți și cetățenie?

                „Cetățenia încă nu am luat-o, o voi obține peste 3 ani, dar sunt rezident, permanent, sunt deja – cum îmi place mie să spun – intabulat în țara lor”.

                Când suntețiîn Canada , de ce vă este dor?

                „Îmi este dor de prieteni, dar mă ajută foarte mult tehnica modernă, rețelele de socializare, pentru a putea să păstrez contactul cu cei de acasă, să vă văd, să putem povesti. Vă spun sincer că mi-e dor, de asemenea, din când în când de o brânză luată de la țărani, din piață și de-o roșie coaptă, culeasă dintr-o gradină, de preferat de la mama. Să pot să-mi culeg roșia cu puțin pământ. Lumea e atât de mică, încât putem, efectiv, să urcăm din Toronto, până-n Cluj, Timișoara, Reșița, București. Dimineața, dacă plec de acasă, seara pot să concertez acasă, pentru că acasă este peste tot acolo unde muzica mea aduce bucurie și unde oamenii se bucură de ceea ce pot crea pentru ei”.

                 Și dintre sculptori, în afară de tatăl dumneavoastră, ce sculptor vă place cel mai mult?

                „Pentru că sunt român și-așa am să mor: Brâncuși”.

                Considerați că este un act patriotic răscumpărarea ”Cumințeniei Pământului” prin donații de la cetățenii români?

                „Am luat cunoștință de demersul făcut de Guvern, dar vă spun sincer ce gândesc în momentul de față: decât să susțin ”Cumințenia Pământului” veniți cu o cerere în care să mă implic să cumpărăm două elicoptere SMURD. Consider că o națiune are nevoie în primul și în primul rând de sănătate, în al doilea rând de un sistem de învățământ care să re-creeze valori iar noi, oamenii de scenă, oamenii de artă, consider că suntem un fel de ”cireașă de pe tort”. Se poate mânca tortul pentru o bucată de timp fără cireașă, dar să fie aluatul bun. Îmi doresc ca atunci când voi decide să mă întorc poate definitiv, acasă, sau poate pentru o bună bucată de timp, să vin acolo unde doctorul se bucură că mă vede, chiar dacă sunt bolnav și să-mi zică ”Stai liniștit, am să te fac bine”. Îmi doresc ca ptrofesorul copiilor mei să-mi spună: ”Teo, l-ai adus la mine, e pe mâini bune, nu-ți fă griji.” Și-n acel moment, eu am să le dăruiesc lor și națiunii mele, în continuare muzică și-am să pun România pe harta lumii prin ceea ce fac”.

                Avem medici buni, ca părinte pot spune asta, de-a lungul timpului am cunoscut medici deosebiți, care din păcate sunt vitregiți de condițiile pe care nu le au pentru a-și face meseria. Au devotament, dar n-au partea tehnică.

                „E nevoie să-i susținem pentru că sunt ai noștri. Dacă România poate să meargă înainte cu mine de departe, nu poate face la fel și cu un medic care e deja exportat”.

                Citiți poezie, vă place poezia?

                „Îmi place poezia și de multe ori timpul nu-mi permite să arunc ochii pe o carte, deși mi-ar plăcea acest lucru. Am însă atât de multe note care trebuie să prindă viață, prin care trebuie să vă mulțumesc și timpul nu-mi permite să fac altceva în afară de muzică. Dar când reușesc, mai arunc un ochi pe Nichita Stănescu. Citesc și autori  străini, dar poate faptul că sunt printre străini, m-a apropiat mai mult de casă”.

                Precum spunea Nichita, ”Patria mea este limba română”, deci locuim împreună în limba asta cu toate valorile noastre. Cum este comunitatea românească de la Toronto?

                „E o comunitate mare, bună, productivă, sudată în primul rând, o comunitate pe care te poți baza”.

                Sunt mai uniți românii în afara granițelor, decât în țară?

                „Să știți că și în țară am găsit români uniți, așa cum găsești și în exil români dezbinați. Depinde cine cu cine se întâlnește, ce urmărește  unul de la celălalt, dar eu am căutat să mă bucur mereu de oameni și văd partea plină a paharului. Nu caut motiv de ceartă cu cineva, n-o să caut un motiv de supărare, ci acel motiv să ne bucurăm, chiar dacă nu am un pian la îndemână, să ne putem spune o vorbă bună”.

                                 Cum vedeți, în viitor, Europa?

                „Sper ca lucrurile să se ajeze și să redevină o comunitate unită, fiindcă dacă lucrurile nu evoluează în sensul pozitiv, mă tem că vom asista la o destrămare. Mie mi-a fost frică, vă spun sincer, să plec în Europa. Astăzi nu se știe ce este, mâine nici atât. Canada este o țară sigură, fiind o șară cu mult mai tânără decât Reșița si, Canada a învățat din greșelile altora și a pornit cu dreptul.

Mă bucur să fac parte din comunitatea canadiană. Cel mai mult m-am bucurat când am fost înscris  în Uniunea Compozitorilor  Canadieni, a drepturilor de autor,etc.

Sunt compozitor canadian de origine română.Aici, nimeni nu-ți fură țara de naștere”.

Se spune că un cântec e un poem pus pe muzică. Cunoscându-vă, la Reșița, pot spune că sunteți un poem care cântă permanent, pentru că sunteți un om extrem de generos, de respectuos și recunosc că m-ați întârziat puțin, cum spunea Noica , în sensul că rămâneți în inimile celor cu care ați stat de vorbă, fie și pentru câteva minute. Sunt convinsă că ascultătorii și cititorii noștri vor percepe acest interviu ca pe cel mai frumos sunet al inimii dumneavoastră către ei. Ce le transmiteți reșițenilor și tuturor ascultătorilor noștri ?

                „Le transmit toată dragostea mea, multă sănătate, putere de muncă și răbdare pentru a reconstrui țara în care ne-am născut. Dacă aveți un artist pe care-l preferați, pe care-l îndrăgiți, spuneți-i lucrul acesta, pentru că noi, cei de pe scenă, ne bucurăm nespus când primim o îmbrățișare, un zâmbet, un salut, o vorbă, doar așa putem să mergem împreună. Rămâneți uniți și lucrurile se vor schimba în bine și culme, mai repede decât ne așteptăm. Forța este în noi, noi suntem cei care putem să realizăm cu adevărat ceea ce ne dorim. La fiecare concert,  pe care îl am peste hotare, salut și în limba română, chiar dacă e un singur om de aceeași origine cu mine, îl salut în limba mea natală și să știți că apreciază foarte mult canadienii această stare de a fi a mea”.

În această perioadă, Radio Reșița a împlinit 20 de ani.  Acest interviu, alături de ale altor artiști români, sunt interviuri de colecție. În numele meu, al colegilor și ascultătorilor Radio Reșița vă spunem că locuiți în inima noastră, că vă iubim și vă așteptăm ori de câte ori se poate să ne răspundeți la iubirea noastră, pe… sunete, prin harul pe care îl aveți.

                „Eu vă mulțumesc pentru generozitate și pentru dragostea cu care m-ați primit la Reșița. Promit,  ca atunci când voi reveni în țară,  să acord o zi pe care s-o petrec în compania dumneavoastră, la radio..

La mulți ani, Radio Reșița ! ”

Vă mulțumesc!

„Cu mare drag, îmbrățișări muzicale pentru prietenii mei din toată lumea ! ”

Interviul cu Teo Milea a fost  o călătorie în limba română  al cărui mare pericol este o dependenţă – dulce – pe viaţă, ca și muzica lui.

Continuarea nu este de prisos. Îl așteptăm pe artistul nostru în studioul Radio Reșița fiindcă este un cetățean de onoare al inmilor noastre. Asemeni lui Rahmaninov , Teo Milea ne-a  purtat  prin intermediul pianului şi al orchestrei în ritm când  zbuciumat, când întrerupt de momente de meditaţie, printr-un univers cu piscuri abrupte, văi cu torente sau întinderi de apă maiestoase. O călătorie în care pianistul execută un maraton emoționant şi care pe spectatorul atent îl poartă pe tărâmuri nebănuite în el însuşi, un concert ale cărui acorduri sunt reazămul prieteniei în diapazonul timpului.

Mulțumim ,Teo Milea !

Epilog:

    „Melodia este temelia principală a întregii muzici. Inventivitatea melodică, în senul cel mai înalt al cuvântului, este principalul țel al compozitorului”. Serghei Rahmaninov

Anca Bica Bălălău