Adam Puslojić, prearomânul limbii și literaturii române de pe celălalt mal al Dunării, împlinea 82 de ani!

‘‘Nu mi-e frică de oamenii minunați și celebri. Niciodată nu mi-a fost. N-are cum să-ți fie frică de bucurie. Mă impresionează și, în consecință, mă emoționează, sunt oameni care împărtășesc și se împărtășesc. Sunt oameni rari, rarisimi, oameni lumină, oameni care dau nume timpului. Veniți cu mine în timpul Oana Pellea?’’era invitației unui mare artist….

Articol editat de Anca Bălălău, 11 martie 2025, 14:40

Eu, astăzi vă invit în timpul Adam Puslojić, prearomânul limbii și literaturii române de pe celălalt mal al Dunării, un om de cultură devotat lui Nichita Stănescu, fiindcă prin cultură și doar prin cultură iubim cu adevărat ,oamenii!

Cultura poate fi considerată și vulnerabilitate, iar vulnerabilitatea mea este Nichita Stănescu și toți cei care l-au iubit și-l iubesc cu adevărat, vorbesc de iubit, nu de înțeles.În momentul în care ar fi înțeles ar muri cu adevărat…

Timpul pământean al lui Adam Puslojić a fost între 11 martie 1943 până în 31 decembrie 2022

Destinul său a fost de poet și traducător sârb, membru de onoare al Academiei Române din anul 1995.
A tradus aproape toţi scriitorii români și sârbi, dintre care traducerile lui Nichita Stănescu predomină.
L-am întâlnit, o singură dată cu ajutorul unei prietene dragi, la Belgrad. Am vorbit despre Nichita, despre poesie și despre prietenie. Iubea România și pe români și spunea cu sinceritate-”Eu visez că sunt român”!
”Nichita Stănescu e primul răstignit al poeziei române… și el a fost un fel de Cristos” mărturisea Adam din Serbia şi România, omul de cultură, prietenul şi marele duhovnic al poetului Nichita Stănescu, Adam Puslojić!

Despre întâlnirea cu Nichita, mărturisea:

‘‘ L-am întâlnit în 1967, când mi-a apărut primul volum de versuri în limba sârbă. Cu un an înainte îi dădusem un volum al lui Vascopopol, la București, pe care el l-a tradus și a apărut în vestita colecție ”Cele mai frumoase poezii”. Ciudată e însă viața și un simbol nemaipomenit că eu am debutat ca poet și ca traducător în 1963, am publicat 4 poeme de-ale mele într-o revistă studențească și 4 traduceri din Nichita Stănescu din volumul său, ”Sensul iubirii”, ”Pe câmpul de piatră” și încă trei poeme. Eu am împărțit pagina cu un mare poet modern de-al nostru, cu care, pe parcurs, m-am împrietenit, Brian Petrovici, iar Nichita a împărțit pagina cu marele poet rus, Alexandr Boc. El fiind după mama Tatiana rus, i-a rămas în destin bunicul rus Nichita și bunicul român Hristea a dispărut. A fost botezat la biserică Nichita Hristea Stănescu. Pentru că eu am fost declarat primul Cetățean de onoare al orașului Ploiești, am crezut că sunt primul din Serbia sau din străinătate, dar nu, în total, după al doilea Război Mondial, adică prin Nichita, prin Caragiale, prin Geo Bogza, prin Eugen Simion, adică prin toți ploieștenii cu care eu am avut de-a face în viață.’’

În nicio altă țară decât Serbia nu apare Nichita Stănescu tradus în nouă volume, începând cu ”Necuvintele” din 1969, până la ultima ”Numai viața mea”, pe care, din păcate nu a mai văzut-o, pentru că a murit în 13 decembrie iar cartea a ieșit de sub tipar în ianuarie anul următor, adică 1984.’’

’’Ultimul autoportret scris de Nichita a fost tot la Belgrad și sună așa:
”Eu m-am născut după ce am murit. După ce am murit m-a înfiat cuvântul. Eu? Care eu? Adam Eu” A fost cu două luni înainte de a muri, este un film care rulează acum pe youtube’’, mi-a mărturisit de parcă Nichita era de față.

Ultima sa reverență pentru prietenul său, a fost deschiderea la Belgrad a Casei Nichita Stănescu, în timpul Târgului de Carte din capitala Serbiei, în luna octombrie. La eveniment au fost prezente personalități ale culturii române împreună cu Lucian Romașcanu-ministrul culturii, după cum ne-a mărturisit poeta Liubița Raichici.

După Revoluție, Adam Puslojić alături de sculptorul, pictorul şi scriitorul, Bata Marianov au fost la Caransebeș unde, primarul de atunci al urbei, Marcel Vela, a ridicat o enclavă culturală din poezie și sculptură!

La Caransebeș, Adam l-a mărturisit pe Nichita,fiindcă iubește Banatul de Munte și face parte din respirările lui artistice.

Deasemenea a susținut Festivalul Internațional ”Porțile Poeziei” construit de poeta Liubița Raichici.
Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa a acordat titlul de Doctor Honoris Causa academicianului Adam Puslojić, poet sârb şi traducător literar, membru de onoare al Academiei Române şi membru activ al Uniunii Scriitorilor din România şi din Serbia, creatorul curentului poetic de avangardă numit clocotrism.
Astăzi, Adam Puslojić împlinea 82 de ani! Nu am putut scrie despre el fără Nichita… Am scris de timpul lui Adam Puslojić prearomânul limbii și literaturii române de pe celălalt mal al Dunării, un om de cultură devotat lui Nichita Stănescu, fiindcă prin cultură și doar prin cultură iubim cu adevărat ,oamenii!

Adam Puslojić rămâne epicentrul unei prietenii, un fel de mesager al Lui Dumnezeu în memoria lacrimilor care au traversat Dunărea între cele două maluri.

Și nu poți vorbi despre Adam Puslojić fără a vorbi despre Nichita Stănescu, așa cum nu poți simți care lacrimă este mai sărată, cea de pe obrazul drept sau cea de pe obrazul stâng…

Sursa foto: Facebook Adam Puslojić

Urmărește-ne și pe Google News