Banatul înseamnă acasă pentru unul din „ambasadorii” culturii şi a limbii române din întreaga lume
După ce paşii l-au purtat prin capitalele a 9 ţări de pe 3 continente în decursul a 40 de ani de activitate în slujba statului, Banatul i-a devenit „acasă”, de unde, dacă nu ar trebui nu ar mai pleca niciodată, a mărturisit Siegfried Geilhausen, actualul viceconsul al Republicii Federale Germania la Timişoara.
Articol editat de Gerhard Chwoika, 24 noiembrie 2023, 17:00 / actualizat: 29 noiembrie 2023, 20:20
A trăit în multe țări și culturi. Înainte să vină în România a servit la Damasc în Siria, la Londra în Marea Britanie, La Valletta în Malta, Varşovia în Polonia, la Ankara în Turcia, la Tunis în Tunisia, la Bruxelles în Belgia şi Statele Unite ale Americii, chiar s-a nimerit în New York când au avut loc atentatele de la 11 septembrie 2001. A văzut cu ochii lui locul unde a căzut avionul care a lovit Pentagonul.
Siegfried sau „Siggi” cum îi spun prietenii, este un tip vesel, parcă în contrast cu așteptările pe care le-ai avea de la un om cu o astfel de meserie. Are niște ochi albaștri și calzi, vine cu bicicleta la Consulat și este o gazdă foarte bună cu o poveste de viaţă captivantă pe care o puteţi afla aici, odată cu toate impresiile culese de-alungul anilor în periplul său prin ţările lumii:
„Banatul este un loc minunat, cu oameni minunaţi. M-am simţit mereu bine aici şi am legat prietenii de neuitat. Dacă nu aş fi nevoit să plec, aş rămâne aici pentru totdeauna.
Banatul este o regiune cu o istorie bogată şi o cultură vibrantă. Aici, poţi găsi de toate: de la munţi şi păduri spectaculoase, la oraşe istorice şi sate tradiţionale. Sunt foarte recunoscător că am ocazia să trăiesc aici.
Banatul va rămâne mereu în inima mea. Este locul unde m-am simţit cel mai bine acasă”.
Istorisirile viceconsulului Republicii Federale Germania La Timişoara, Siegfried Geilhausen le puteţi afla sâmbătă, 25 noiembrie în emisiunea “Oameni şi Locuri” pe 105.6 FM, de la 15:15, dar şi miercuri, 29 noiembrie de la 16:15.
Surse foto: Siegfried Geilhausen, arhiva