[UPDATE] Liceenii terorizați de un coleg și dreptul la replică

Articol editat de Mirabela Afronie, 2 aprilie 2015, 13:35

Mai mulţi elevi de la un liceu din Galaţi spun că se tem să mai vină la ore din cauza unui coleg care i-ar agresa fizic şi verbal, bunica acestuia susţinând, în schimb, că băiatul, care este monitorizat psihologic şi comportamental de către specialişti, este de fapt victima celorlalţi liceeni.

La liceul „Emil Racoviţă”, din municipiul Galaţi, mai mulţi elevi de clasa a XI-a se plâng că sunt terorizaţi de un coleg transferat la începutul anului şcolar de la o unitate de învăţământ din Brăila.

Copiii îl reclamă pe colegul lor că îi agresează fizic şi verbal, că îi ameninţă şi le cere bani drept taxă de protecţie, iar, la rândul lor, părinţii elevilor sunt extrem de îngrijoraţi de această situaţie.

De cealaltă parte, bunica elevului reclamat spune că în tot acest scandal victima este, de fapt, nepotul său, care se trezeşte noaptea din cauza unor coşmaruri ca urmare a comportamentului colegilor săi.

Directorul Liceului „Emil Racoviţă”, Delia Humelnicu, a declarat că situaţia elevului este cunoscută la nivelul conducerii unităţii de învăţământ şi că băiatul acuzat că îşi terorizează colegii este monitorizat de către un asistent social din cadrul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă în Educaţie Galaţi, care stă cu el la ore chiar în bancă.

Totodată, reprezentanţii Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Galaţi afirmă că până acum, din evaluările făcute, a reieşit că elevul respectiv are cerinţe educaţionale speciale şi recomandările sunt pentru integrarea acestuia în învăţământul de masă.

Un raport al acestei instituţii privind situaţia elevului ar urma să fie făcut în aproximativ o lună şi, în funcţie de acesta, s-ar putea lua noi măsuri în ceea ce-l priveşte pe băiat.

Părinţii elevilor care spun că sunt agresaţi de către acesta speră ca în final adolescentul să fie transferat la o altă şcoală sau chiar exmatriculat.

Situaţia de la Liceul „Emil Racoviţă” a intrat şi în atenţia poliţiştilor după ce doi dintre părinţii elevilor au făcut plângeri împotriva elevului reclamat că-şi terorizează colegii.

Potrivit purtătorului de cuvânt al IPJ Galaţi, Cristina Tatulici, în urma plângerilor formulate de către părinţi, în acest caz s-a deschis un dosar pentru loviri şi alte violenţe.

Sursa: radioiasi.ro

„Stimați/e domni/doamne,

În primul rând ne exprimăm profunda dezamăgire că ați abordat un subiect despre comportamentul fiului nostru în școală și pe care l-ați transformat practic, într-un scandal care s-a răspândit în întreaga mass-media din România, fără să vă întrebați măcar dacă acest tânăr are părinți, cu toate că vi s-a adus la cunoștință că are anumite dizabilități. Faptul că noi eram la serviciu asta nu însemna că nu puteam fi contactați pentru informații relevante despre cum este tratat fiul nostru în școală.
Considerăm nedreaptă și lipsită de înțelegere și considerație modalitatea de abordare a unui subiect despre care cunoașteți foarte bine că este dezbătut pe toate canalele mass-media din țară și din toată lumea și care constituie pentru toți un subiect tabu: problema copiilor cu dizabilități, care nu pot să se integreze în școlile de masă.
Este trist faptul că situația fiului nostru a fost lăsată pe mâna câtorva adolescenți rebeli și a unor părinți fără suflet, cărora li s-a explicat pe îndelete de către noi părinții, de către consilierul școlar și de către profesori, că fiul nostru are probleme de sănătate. Nimeni din mass-media nu s-a întrebat de ce se comportă el așa și mai ales, de ce numai cu anumiți colegi are “ceva de împărțit”.
Dacă ne contactați sigur vă relatam prin câte trecem ca să reușim să integram în societate un copil care este aproape genial, care își dorește mai mult decât orice pe această lume să învețe și să meargă la școală cu orice preț, dar care este jignit, provocat și respins de colegii lui, numai datorită faptului că este „altfel”.
Cu toate impedimentele unui sistem educațional din România care nu acceptă ca un copil să fie „altfel”, el, împreună cu noi, se luptă să dovedească că doreşte şi se poate integra în societate. Şi acest lucru ştim foarte bine că se poate face nu numai cu sprijinul familiei, dar şi cu cel al factorilor educaţionali, decizionali şi medicali. De altfel, este cunoscut faptul că astfel de copii când ajung adolescenți sau adulți nu mai sunt ajutați în nici un fel, ba mai mult sunt goniți din școli și toți se întreabă ce vor face ei, însă, adevărul este că pe nimeni nu interesează.
Nu putem decât să spunem că sindromul de care suferă fiul nostru conduce la riposte din partea lui atâta timp cât nu este înțeles. Practic, situaţiile neplăcute, create de către unii colegi și câțiva profesori, la care este supus zilnic, conduc la crearea unui zid în jurul lui. Acesta este datorat respingerii de către ceilalţi, el nefiind capabil să înţeleagă tot ceea se întâmplă în jurul lui.
De altfel, toți copiii cu un astfel de sindrom se simt frustraţi şi izolaţi de societate şi în felul acesta se adânceşte teama şi tendinţa de a riposta în diferite forme pe care le găsesc de cuviinţă. De asemenea, părinții cu astfel de copii sunt umiliţi zilnic şi puși la colţ, sunt stigmatizați și jigniți, ca și cum nu vor să le dea educație propriilor copii.
În realitate nu suntem ajutaţi în nici un fel de factorii educaţionali şi decizionali, ba mai mult întâmpinăm mari greutăţi în diferitele ipostaze, cum este cea de faţă, iar în lupta noastră de a-l integra în societate suntem ignoraţi şi chiar supuşi rigorilor legii. Cred că înțelegeți că nu noi suntem cei care îl învățăm să riposteze, cum de altfel credem că nici un părinte din lumea aceasta nu își învață copilul să bată, să fie violent.
Noi suntem singurele persoane care îl cunoaştem cu adevărat şi ştim care sunt capacitaţile lui de a se adapta şi socializa. Ca părinţi facem toate eforturile pentru a asigura îngrijirea medicală necesară fiului nostru mergând periodic la control medical psihiatric, urmând în continuare tratament şi sedinţe de psihoterapie. Totodată specialiştii pe care i-am contactat recomandă pentru fiul nostru: „Întrucât comportamentul heteroagresiv este specific bolii de care suferă, este de apreciat faptul că, pentru menținerea într-un grup social, acesta necesită înțelegere și protecție din partea colectivului, nicidecum lipsa de considerație și provocare”.
Nu credeți că în acesată ipostază și noi am fi fost îndreptățiți să recurgem la ajutorul presei, să facem vâlvă în mass-media atunci când am fost și suntem respinși de toată lumea? Sigur veți răspunde afrrmativ, însă nu am recurs la astfel de „ajutoare”. Am preferat să luptăm și noi „altfel” și nu am vrut să jignim pe nimeni, ba dimpotrivă, am dorit să ne arătăm recunoștința tuturor celor care îl acceptă pe fiul nostru așa cum este, cu problemele lui, cu frustările lui și cu aspirațiile lui.
Dacă cei 3 colegi, împreună cu părinții lor care au sesizat mass-media, au găsit de cuviință că, mințind și distorsionând informațiile numai pentru faptul că nu îl mai vor pe fiul nostru în liceul lor, le respectăm opțiunea. Ei sunt de fapt cei care l-au jignit, amenințat și provocat pe fiul nostru încă din primele zile de școală, când acesta nu a avut nici o reacție violentă, ci dimpotrivă a dorit să se împrietenescă cu ei.
Nu putem decât să-i compătimim și să ne cerem noi public scuze, în numele fiului nostru, dacă le-am provocat suferință. A noastră nu mai contează!
Totodată rugăm pe această cale pe unii profesori să adopte o atitudine mai degrabă încurajatoare, stimulativă, decât respingătoare, ceea ce mai mult ca sigur îl va detemina pe fiul nostru să fie mult mai disciplinat la ore şi mai puţin agresiv cu colegii. Pozițiile de respingere ale unor profesori, cât şi atitudinea unor elevi de adresare de cuvinte jignitoare şi de intervenţie în timpul orelor pentru o aşa-zisa „corecţie” aplicată de profesori, conducerea liceului, dar şi de către Poliţie, nu fac decât să-l irite şi să-l marginalizeze pe acesta.
Totodată dorim să facem un apel către toți cei care au declanșat acest război mediatic, fiind negreșit conștienți de gravitatea faptelor lor și care sunt părinți la rândul lor, rugându-i să facă un exercițiu de imaginație, punându-și pentru o clipă proprii copii în locul copilului nostru și pe ei în locul părinților lui, adică în locul nostru. Pentru cei cărora nu le pasă de suferința provocată nouă și fiului nostru nu cred poate exista înțelegere din partea cuiva.
Prin intermediul dvs. îi rugăm să chibzuiască cât se poate de bine și să-și asume fiecare gest de acest fel pe care l-au făcut sau îl vor face de acum încolo.

Cu stimă,
Părinții lui Alexandru”