Rugby-ul în șapte este, alături de golf, unul dintre sporturile nou introduse la Olimpiada de la Rio
Articol editat de Mirabela Afronie, 23 iulie 2016, 12:29
Conform unei legende, jocul de rugby s-a născut în anul 1823 în timpul unui joc de fotbal, când un elev la „Rugby School” din Anglia, William Webb Ellis, a luat mingea în mâini și a alergat cu ea dincolo de linia de gol. În realitate, o mulțime de forme ale acestui sport au fost practicate încă din Evul Mediu în multe țări europene. Strămoșul rugbyului este „la soule”, sport practicat pe scară largă în Franța, începând cu perioada Evului Mediu.
Numele jocului provine de la orașul englez omonim, Rugby, locul unde s-au formalizat prima dată regulile acestui sport. Mingea cu care se joacă rugby-ul este de formă ovală, motiv pentru care sportul mai este uneori numit „sportul cu balonul oval”. Cele două variante principale sunt rugby în XV („rugby union”) și rugby în XIII („rugby league”).
Rugby-ul în șapte (în engleză „rugby sevens”, prescurtat „7s”) este o variantă a rugby-ului în XV, care se joacă cu șapte jucători pe echipă și o durată de joc mai scurtă.
Rugby-ul în șapte s-a născut în 1883 la Melrose, un oraș din Scottish Borders, în Scoția. Clubul de rugby al acestui oraș era confruntat cu dificultățile financiare grave. S-a organizat un turneu sportiv în scopul colectării de fonduri. Măcelarul David Sanderson și ucenicul său Ned Haig au propus reducerea numărului de jucători la șapte pentru a micșora costurile suportate de cluburile participante. Pe 28 aprilie 1883, șapte cluburi din Scottish Borders au disputat turneul pe terenul Greenyards.
Popularitatea variantei în șapte a crescut rapid în regiune. La începutul secolului al XX-lea s-a dezvoltat în Anglia, în Noua Zeelandă și în Argentina. În 1973 s-a disputat turneul centenarului, „SRU Centenary Sevens”, cu Scoția, Anglia, Australia, Franța, Irlanda, Noua Zeelandă, Țara Galilor și echipa Barbarians. Anglia a câștigat finala disputată pe Stadionul Murrayfield. Câțiva ani mai târziu rugby-ul în șapte a început să fie prezent în Hong Kong, ceea ce a dus în 1993 la înființarea ligii RWC Sevens Series.
În 2009, la cea de-a 121-a sesiune a Comitetului Olimpic Internațional de la Copenhaga, s-a votat în majoritate includerea rugby-ului în șapte în programul olimpic, astfel că primele probe la acest sport, masculin și feminin, se vor desfășura la Jocurile Olimpice de vară din 2016.
Regulile de bază ale jocului sunt aceleași ca și în rugby-ul în XV: două echipe își dispută o minge ovală, care se poate pasa numai înapoi cu mâna, sau și înainte, dacă este lovită cu piciorul. Rugby-ul în șapte se joacă pe un teren de rugby standard, adică dreptunghiular, având dimensiunile de 144×70 metri maximum, de cele mai multe ori acoperit cu gazon.
Probele sportive de rugby în șapte la Jocurile Olimpice de vară din 2016 se vor desfășura în august 2016 pe Stadionul Deodoro din Rio de Janeiro.
La rugby-ul clasic, la cele patru ediții la care a fost prezent acest sport (1900, 1908, 1920 și 1924) conduc în clasamentul general pe medalii Statele Unite ale Americii (două de aur), urmate de Franța (un aur, două argint) și Australasia — echipă formată temporar din Australia și Noua Zeelandă (un aur). Pe locul patru se află Marea Britanie (două medalii de argint), Germania (un argint) și România (un bronz). La edițiile din 1900, 1908, 1920 nu au fost acordate medaliile de bronz, iar la ediția din 1900, la prima la care a fost prezent rugby-ul, au fost acordate două medalii de argint selecționatelor Germaniei și Marii Britanii.
Printre sportivii cei mai medaliați la Jocurile Olimpice la rugby-ul clasic se află americanii Dan Carroll, Charlie Doe, John O’Neill, Jack Patrick, Rudy Scholz și Babe Slater (câte două medalii de aur).
Reprezentativa de rugby a țării noastre a fost prezentă la acest sport doar la Jocurile Olimpice din 1924 de la Paris, unde a cucerit prima medalie olimpică românească din istorie. Rugbiștii noștri au pierdut la scor ambele partide susținute, 3-59 cu Franța și 0-37 cu SUA, dar au câștigat medaliile de bronz, grație faptului că la turneu au participat numai trei formații. Echipa de atunci a României a fost următoarea: Dumitru Armășel, Nicolae Atanasiade, Gheorghe Benția, Ion Cociocianu, Constantin Crățunescu, Teodor Florian, Ion Gârleșteanu, Petre Ghițulescu, Constantin Ionescu, Octav Luchide, Henry Manu, Nicolae Mărăscu, Teodor Marian, Sorin Mihăilescu, Paul Nedelovici, Iosif Nemeș, Mircea Sfetescu, Gheorghe Sfetescu, Sterian Soare, Atanasie Tănăsescu, Mihai Vardală, Paul Vidrașcu, Dumitru Volvoreanu.
Sursa: AGERPRES
