Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România

Duminică, 12 mai 2024, este sărbătorită Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România, zi instituită prin Legea 102/2015.

Articol editat de Valentina Adam, 12 mai 2024, 16:36 / actualizat: 12 mai 2024, 21:11

Potrivit site-ului https://doxologia.ro/, portul popular românesc datează din secolele IX-X, dar mărturii mai numeroase există din secolul al XIV-lea, cea mai veche reprezentare a portului autentic românesc fiind consemnată în Cronica Pictată de la Viena din 1358, care descrie bătălia de la Posada între regele Ungariei, Carol Robert de Anjou şi voievodul muntean Basarab I, unde este reprezentat portul autentic al bărbaţilor, cu cămăşi lungi, strânse la mijloc cu brâu sau centură, iţari, opinci şi căciuli din bucăţi de piele de oaie pe cap.

Costumul popular de pe tot cuprinsul ţării se caracterizează prin folosirea cu preponderenţă a culorii albe, ca fond, fiind confecţionat din in, cânepă sau bumbac şi prezentând motive caracteristice, în forme geometrice sau de inspiraţie agrară. Dintre simbolurile cusute sau ţesute pe pânză, se remarcă soarele şi stelele, Pământul şi Cerul, multe flori, un loc aparte ocupându-l simbolul crucii ornat şi stilizat în foarte multe forme, dar şi al altor simboluri religioase, precum: peştele, crucea bizantină, scara vieţii, viţa-de-vie, spicul de grâu, strugurele, păunul etc.

Cromatica motivelor constituie un alt element specific, folosindu-se culori de bază, ca roşu, negru, brun închis, albastru, anumite tonuri de verde şi violet. Straiele populare româneşti impresionează prin măiestrie şi diversitate, distingându-se prin zone etno-geografice de provenienţă, prin perioadele în care sunt purtate, simbolistica lor aparte atestându-le valoarea de emblemă a identităţii româneşti, ce reflectă credinţa strămoşească.

Costumul popular din Banat

Costumul popular femeiesc din Banat se deo­sebeşte de costumele din restul ţării prin piesa numită „opreg“, precum şi prin piesa ce se poartă pe cap, numită „ceapsă“ sau „conciu“.
Opregul este piesa care se poartă în spate, compusă dintr-o bucată dreptunghiulară cu lungimea de 20-25 cm, numită „petecul de opreg“, şi de care stau agăţaţi, ciucurii lungi până la poale (lungimea ciucurilor de circa 80-90 cm). Opregul se ţese din lână, iar motivele ornamentale se aleg sau se cos cu acul în fir auriu şi argintiu.

Ceapsa şi conciul sunt piese cu care femeia din Banat îşi acoperă capul.
Ceapsa este un fel de bonetă care se ţese din lână sau bumbac şi se ornamentează cu acul, cu motive în formă de romb, roată, stea.
 Conciul se poartă în Lunca Timişului şi se compune dintr-o bucată de pânză, pătrată şi o fâşie lungă fixată pe marginile bucăţii pătrate, numită bată. Conciurile se ţes din lână colo­rată şi mai nou din fir auriu ori argintiu, în motive geometrice.

Costumul de Banat se caracterizează şi prin cusătura „nemţoanelor“, a „tăieturii“ dar mai ales prin cusătura cheiţelor cu acul, care se fac cu multă măiestrie.

Cojoacele femeieşti se remarcă prin orna­mentaţie bogată, policromă. Pe lângă motivele meandre, rozete, apar bumbi de metal, bucăţi de oglindă, monede galbene etc.

Costumul bărbătesc de Banat are aceeaşi componenţă ca şi costumul bărbătesc din restul ţării. Specifice cămăşii lungi a Banatului sunt gulerul şi manşetele late (circa 10 cm) care se ornamentează cu motive geometrice cusute cu puncte ca „nemţoane, tăietură, peste fire“.De asemenea se remarcă prin „cheiţele“ cusute cu acul, care uneori au lăţimea de 4-5 cm.

Foto: Muzeul Judetean de Etnografie si al Regimentului de Graniță Caransebeș