Suferinţele pe care le-au îndurat românii din Cadrilater, aduşi cu forţa să colonizeze satele din Constanţa şi Tulcea
Articol editat de Mirabela Afronie, 6 martie 2016, 08:16
După cedarea Cadrilaterului statului bulgar, a început şi schimbul de populaţie: românii din Cadrilater au venit în România, iar bulgarii şi nemţii au plecat la scurt timp în ţările lor de unde proveneau, abandonându-şi gospodăriile.
Cum schimbul de populaţia a început iarna, nu toţi românii din Cadrilater au putut ajunge în satele din Tulcea şi Constanţa şi o parte au fost plasaţi provizoriu în Ialomiţa, ne explică dr. Virgil Coman, directorul Arhivelor Naţionale, Filiala Constanţa.
Ultimatum
Odată cu venirea primăverii, procesul trebuia să fie finalizat. Comisariatul pentru executarea Tratatului de la Craiova a cerut prefecturilor pe teritoriul cărora se aflau aceşti români veniţi din Cadrilater să expedieze 2.260 de familii în judeţele Constanţa şi Tulcea, pentru a fi reaşezate în gospodăriile părăsite de populaţia bulgară expatriată.
Prefecţii însă aveau mai probleme, întrucât oamenii nu se dădeau duşi cu una, cu două, după ce apucaseră să-şi încropească o mică gospodărie. Şi atunci, organismul de la Bucureşti a cerut luarea unor măsuri. „Consecinţa acestui refuz, se arată într-un document al vremii, este aceea că suprafeţele de teren rămase de la populaţia bulgară în judeţele Constanţa şi Tulcea, din cauza lipsei braţelor de muncă, vor rămâne neînsămânţate.
„Toţi acei foşti colonişti care refuză să se supună ordinelor primite de a se prezenta imediat la locurile ce le-au fost destinate vor fi excluşi de la orice avantaje din partea statului. Aaceştia vor fi consideraţi ca reaşezaţi şi decăzuţi din toate repturile lor ce rezultă din dispoziţiunile Tratatului de la Craiova, neputând conta în viitor pe nici un fel de sprijin din partea statului“, se arată într-un document din anul 1941 emis de Comisariatul General pentru Dobrogea, semnat de Eugen Zwiedenek, subsecretar de stat al colonizărilor.
Istoria, în arhive
Actul a fost publicat în volumul „Dobrogea în Arhivele româneşti (1597 – 1989)“, care reuneşte 413 documente şi cărţi poştale inedite, culese de la Arhivele Naţionale ale României şi de la structurile sale judeţene, Serviciul Istoric al Armatei şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Coordonator al cărţii este dr. Virgil Coman, directorul Arhivelor Naţionale, Filiala Constanţa.
Partea de sud a Dobrogei, care se întinde peste 7.000 de kilometri pătraţi, şi unde trăiesc peste 400.000 de suflete, este formată din judeţele Durostor şi Caliacra. Principalele oraşe din această zonă sunt Silistra, Turtucaia, Dobrici (Bazargic), Balcic şi Cavarna.
La data de 7 septembrie 1940, România a pierdut definitiv Dobrogea de la Sud de Dunăre. Tratatul de la Craiova, semnat de România şi Bulgaria, consemna că regiunea dobrogeană urma să revină pentru totdeauna Bulgariei. Cadrilaterul, numit când „Noua Românie“, când „Dobrogea de Sud“, a fost în graniţele României între 1913 – 1940, însă influenţele sociale, culturale şi politice româneşti s-au simţit din cele mai vechi timpuri.
Sursa> adevarul.ro