Fiul industriaşului, George, nu şi-a dorit însă să conducă afacerea familiei, cu toate că, la fel ca şi tatăl lui, avea abilităţi deosebite de inginer şi de manager. S-a îndrăgostit de aviaţie în anii primei conflagraţii mondiale, casa părintească aflându-se în apropierea aerodromului militar Galaţi, unul dintre cele mai importante utilităţi de acest fel din Europa acelor vremuri (să nu uităm că de la Galaţi a pornit prima cursă comercială aviatică românească).
Adolescentul George Ghe Fernic a petrecut multe zile în preajma avioanelor şi aviatorilor, iar pasiunea nu rămâne nevalorificată: împreună cu vărul său Ionel Fernic (ajuns mai târziu renumit compozitor) experimentează construirea a tot felul de aparate de zbor primitive, din materiale reciclabile. „De mic copil, visul meu a fost să zbor şi, împreună cu regretatul meu văr George Gh. Fernic construiam din cutii goale de portocale, avioane. Moartea vărului meu nu a făcut decât să aţâţe şi mai rău flacăra ce îmi ardea sufletul şi nu aşteptam decât ziua să purced pe glorioasele urme lăsate de el”, scria Ionel Fernic în jurnalul personal. Chiar şi aşa, ca simple planoare, avioanele încropite de Fernic uimesc, căci arată o creativitate ieşită din comun pentru vârsta fragedă a copilului. Potrivit biografiei familiei, în anul 1922 George Fernic se mută în Austria şi urmează şcoala de pilotaj, lucrând şi la o fabrică de avioane. Cu brevetul în mână şi dornic de zbor, solicită tatălui său Gheorghe Fernic suma de 250.000 lei pentru achiziţionarea unui avion. „Fă cum a făcut băietul Generalului Coandă”
În scrisoarea de răspuns datată 23 august 1922, tatăl îi acordă asistenţă în ceea ce priveşte procedurile de urmat privitoare la schimbul valutar, o atenţionare privind limitarea cheltuielilor la suma aflată în contul la dispozitie, apoi trece direct la un sfat părintesc care avea să-i schimbe viaţa.