Geniul aviaţiei româneşti care a murit din cauza „iubirii“ sale, pe 13 septembrie 1913
Articol editat de Gerhard Chwoika, 13 septembrie 2018, 10:02
Într-o zi de primăvară, Aurel, fiul lui Dumitru Vlaicu și al Anei din comună Binţinţi, de lângă Orăştie, Județul Hunedoara, ajunsese la Muenchen, urmând să se înscrie la prestigioasă Universitate Politehnică. A fost începutul visului unui genial tânăr român care a scris istorie în știință Aeronauticii. Din nefericre, insuficient cunoscut pentru generațiile de astăzi, Aurel Vlaicu nu a pregetat să plătească cu propria tinerețe și viață dreptul de a-și transformă visul în realitate!
Curajos, sfidător chiar, modest, ambițios, visător, talentat, patriot, recunoscător și, mai presus de toate, creativ. Cel care a efectuat primul zbor de pe teritoriul României, cu un aparat mai greu decât aerul, era la înălțimea tuturor epitetelor enumerate.
De mic copil a avut o fire temperamentala și curioasă, fire care i-a adus necazuri încă din liceu. În anul 1902 își ia bacalaureatul la Liceul de Stat din Sibiu, după care urmează două trimestre la Facultatea de Mecanică a Școlii Politehnice din Budapesta.
Se înrolează că voluntar la marină, făcând serviciul militar în orașul Pula, port la Marea Adriatică, astăzi în Croația. Își obține diplomă de inginer după ce termină cursurile prestigioasei Ludwig-Maximilians-Universitaet din Muenchen. Imediat după momentul absolvirii, lucrează pentru o scurtă perioada de timp că inginer pentru celebra Fabrică de Automobile Opel. Cu toate acestea, Aurel Vlaicu nu era deloc mulțumit. Firea să nălvalnica și impetuoasă îl îmboldește să nu accepte destinul plat și confortabil al unui respectat inginer la Fabricile Opel.
Muncit de gânduri și dorințe înăbușite, Aurel Vlaicu revine în țară în anul 1908. Un an mai târziu își termină de construit primul planor ajutat de Ion, fratele său, aparat cu care efectuează câteva zboruri în satul natal Binţinţi.