De Paști, răul și viclenia trebuie lăsate deoparte! Și nimeni nu trebuie să plângă
Învierea Domnului, numită si sărbătoarea Paștilor, adiă ziua în care răul și viclenia vor fi lăsate deoparte, îmbrăcând haina adevărului și a bucuriei, este cea mai veche sărbătoare a creștinătății. Este sărbătoarea care a adus omenirii speranța mântuirii și a vieții veșnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos.
Articol editat de Radio Resita, 16 aprilie 2017, 09:55
Învierea Domnului este celebrată duminică, atât de ortodocși, cât și de catolici și protestanți, ultima dată serbând împreună Învierea în 20 aprilie 2014.
Împreună cu duminica, sărbătoarea săptămânală a creștinilor, Paștele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică.
Paște vine din ebraicul pesah – trecere. Paștele evreilor marca trecerea poporului ales prin Marea Roșie, din robia Egiptului în pământul făgăduinței, Canaan. Paștele creștinilor este, în primul rând, sărbătoarea Învierii Domnului.
Sărbătoarea Paștelui este considerată sărbătoarea bucuriei date de vestea Învierii Mântuitorului. O veste care, până la Înălțarea Domnului, respectiv timp de 40 de zile, se regăsește în salutul „Hristos a Înviat!”, la care se răspunde cu „Adevărat a Înviat!”.
De Paște, nimeni nu trebuie să fie trist sau să plângă, bucuria fiind sentimentul care domină Învierea. Oamenii își pun haine noi, de culori deschise și pregătesc bucate tradiționale: pască, ouă vopsite, cozonac și miel.
Învierea Mântuitorului este proclamată în afara bisericii pentru că ea îi privește pe toți oamenii – credincioși sau necredincioși. La miezul nopții, preotul iese din biserică având lumânarea aprinsă și îi îndeamnă pe cei prezenți: „Veniți de luați Lumină!”. În multe locuri, Lumina este împarțită credincioșilor împreună cu bucatele de pâine stropite cu vin, denumite Paște.
Credinciosii care au postit în toate cele șapte săptămâni se pot împărtăși în Noaptea de Înviere. După slujbă, este tradiția ca preotul să dezlege bucatele pe care le aduc credincioșii la biserică – ouă vopsite, cozonac, pască sau friptură – și să le sfințească, astfel că prima masă „de dulce” se ia în biserică.
Pentru iudei, dar și pentru păgâni, ouăle erau simboluri ale creației și ale învierii. Creștinii, încă de la începuţ au legat de ouăle roșii simbolismul învierii neamului omenesc prin Mântuitorul Iisus Hristos, dar și pe cel al creării din nou a lumii, culoarea roșie însemnând sângele Domnului curs pe Cruce.
„Oul pascal” reprezintă, pe de altă parte, simbolul văzut al învierii morților, a cărei garanție este însăși Învierea cea din morți a Domnului. Din tradiția creștină mai știm că Maria Magdalena s-ar fi înfățișat împăratului Tiberiu cu un ou roșu și i-ar fi spus: „Hristos a înviat!”. Există opinii potrivit cărora acest fapt ar fi generat introducerea ouălor roșii în cadrul sărbătorii Paștilor.
Un alt obicei de Paști este acela ca după slujbă, credincioșii să meargă la cimitir, unde aprind lumânări pe mormintele celor dragi. Tot acolo, se aduc bucate care sunt date de pomană celor sărmani.
Duminică, spre prânz, credincioșii sunt așteptati la biserică pentru slujba cunoscută ca „A doua Înviere”, la care vor fi citite în 12 limbi versetele 19-25 din capitolul XX al Evangheliei după Ioan. (ziare.com)