Animalele de companie şi teama de artificii. Ce recomandă specialiştii?
Dacă pentru oameni sărbătorile de iarnă, jocurile de lumini şi focurile de artificii înseamnă distracţie, pentru animalele de companie lucrurile stau exact invers. Pentru patrupede este un adevărat coşmar zgomotul produs în special de petarde şi pocnitori.
Articol editat de Gerhard Chwoika, 5 decembrie 2024, 16:00 / actualizat: 5 decembrie 2024, 18:46
Medicul veterinar Magdalena Scaete explică şi sfătuieşte deţinătorii de animale de companie cum să prevină sau chiar să trateze fobia acestora faţă de sunetele puternice:
„Câinii au o capacitate mult mai puternică de a auzi decât oamenii. Ceea ce pentru noi poate fi un sunet normal, obișnuit, pentru câini poate fi un zgomot cu adevărat puternic. Reacția la aceste zgomote poate fi de la moderată spre exagerată și ea nu este dependentă de o experiență anterioară trăită de animal. Sunt doar reacții asociate cu aceste zgomote puternice și apar brusc pe parcursul vieții. De regulă câinii care sunt mai înaintați în vârstă.
Ce comportament poate avea câinele în această situație?
Cele mai comune probleme de comportament asociate cu teama de sunet sunt fuga, lătratul excesiv sau comportamentul distructiv.
Cum îi putem ajuta?
Vestea bună este că în cazul acestor probleme putem interveni pentru a ajuta câinele să depășească acest episod. Modalități sunt multiple. În primul rând, ideal ar fi ca fiecare proprietar să discute cu medicul curant și împreună cu acesta să stabilească un tratament medicamentos, pentru că sunt pe piață foarte multe tratamente pentru a ameliora starea animalelor, sub forma comprimatelor, a capsulelor, spray-uri, geluri care se pot aplica fie pe lăbuțe sau se administrează pe corp şi care au efectul de a-i calma și de a-i liniști, dar veterinarul cu siguranță o să vă lămurească cu privire la toate aceste aspecte. Este foarte important ca acest tratament să înceapă înainte, ca să prevenim aceste temeri, nu doar să le tratăm. Sunt și situații în care poate unii proprietari, din diverse motive, nu pot ajunge la medicul veterinar și atunci sunt mici trucuri pe care le pot urma acasă ca să ajute la liniștirea câinelui.
Spre exemplu sunt câini care preferă să se refugieze și atunci este bine ca proprietarul să fie atent dacă au mai fost episoade de genul acesta și cum se manifestă. Dacă tendința lui este de a se refugia, atunci trebuie să vedem cam în ce zonă a casei încearcă să facă treaba asta și să-l ajutăm să-i construim un refugiu care să fie retras, liniștit, să nu fie expus la zgomote, dar atenție mare, foarte important să poată să fie liber, să plece de acolo oricând dorește. Deci nu-l închidem într-o cameră, nu-l închidem într-o cușcă, nu-l îngrădim, doar îi oferim posibilitatea de a se retrage în acel loc, cu posibilitatea de a ieși oricând dorește. Desigur, această abordare nu este recomandată pentru toți câinii.
De asta zic că este foarte important să observați exact ce se întâmplă, pentru că sunt câini care devin hiperactivi la aceste zgomote și atunci ei se manifestă prin alergare, sunt mult mai agitați și pentru ei nu este cazul să construim. Le-am face doar mai mult rău dacă i-am pune într-un refugiu, decât dacă i-am lăsa liberi în curte sau în casă. Poate fi luat în casă, dar supravegheat. De regulă nu încurajăm astfel de comportamente pentru că ceea ce trebuie să înțeleagă proprietarii este că, câinele care se confruntă cu fobia, noi dacă îl alintăm și îl încurajăm, nu facem altceva decât să îi întărim frica. El acceptă și înțelege că de fapt trebuie să-i fie frică de acest lucru. Deci nu încurajăm și nu oferim recompense. Totodată, nici nu-i pedepsim, nu-i spunem: nu-i voie, treci la locul tău, stai cuminte, de ce latri, de ce urlii, de ce fugi?
Puțină psihologie canină?
Îi analizăm foarte bine și nu îi mângâiem pe cap excesiv sau pe corp, nu îi luăm în brațe, nu îi pupăm, pentru că atunci ei înțeleg că este normal să se comporte așa și de fiecare dată se așteaptă ca din partea proprietarului să primească același răspuns la acțiunile pe care le fac.
Cum se manifestă animalul de companie în astfel de situații?
Această fobie poate să declanșeze asupra animalelor un tremur al corpului asociat cu frisonul. Efectiv vedem pe ei cum tremură. Au tendința de a fugi, de a se ascunde. Mai sunt situații în care pot să urineze sau să defece involuntar, își videază glandele perianale tot involuntar sau pot să saliveze excesiv. Cu siguranță, proprietarii care au animale de companie cu această fobie poate au observat deja acest comportament. Gândiți-vă că este un episod destul de traumatizant pentru ei și ideal ar fi să nu-i lăsăm să treacă prin așa ceva. Datoria proprietarilor este să le asigure animalelor totodată și liniștea.
Ca și o concluzie, nerespectarea sau neglijarea acestor probleme pot provoca câinilor deviații comportamentale grave și traume de multe ori iremediabile. Mai sunt și anumite lucruri pe care le pot face proprietarii acasă ca să-i ajute să-și depășească frica de zgomote, și anume este vorba despre tehnica de sensibilizare. Cum se face asta? Pe o înregistrare audio, în mediul în care animalul stă, de regulă în casă, pe un hol, în apropierea culcușului sau a locului de odihnă, se pune această înregistrare audio cu zgomotul pe care îl face să-i fie frică și se face treptat. Va trebui să aveți multă răbdare. Rezultatul nu se va vedea într-o zi-două. Treptat-i puneți sunetul de care este frică și creșteți volumul pe măsură ce ascultă. Practic, proprietarii pot încerca, deci este o variantă de a reduce sensibilitatea câinelui față de fenomenele zgomotoase. Când proprietarii au timpul necesar, pot face acest exercițiu. Se pune înregistrarea audio în fiecare zi și pe zi ce trece se crește volumul ca să se acomodeze cu sunetul, pentru că dacă este la un volum mic, atunci nu produce zgomot. Tot ceea ce înseamnă un volum mai mare produce de fapt zgomotul„.
Medicul veterinar Magdalena Scaete a mai subliniat că, dintre toate animalele de companie câinii sunt cei mai afectaţi şi recomandă oamenilor ca înainte să cumpere artificii, pocnitori sau petarde să se gândească de mai multe ori la bunăstarea prietenului lor necuvântător.
Sursa foto: Asociaţia Milioane de Prieteni